gudrona definitie

GUDRONÁ vb. I. tr. A acoperi cu gudron (o șosea, un obiect) pentru a impermeabiliza, a feri de putrezire. [< fr. goudronner]. verb tranzitivgudrona

GUDRONÁ vb. tr. a acoperi cu gudron (o șosea, un obiect) pentru a impermeabiliza, a feri de putrezire. (< fr. goudronner) verb tranzitivgudrona

gudroná (a ~) (gu-dro-) vb., ind. prez. 3 gudroneáză verb tranzitivgudrona

gudronà v. a unge cu gudron. verb tranzitivgudronà

GUDRONÁ, gudronez, vb. I. Tranz. A unge, a acoperi cu gudron. – Din fr. goudronner. verb tranzitivgudrona

GUDRONÁ, gudronez, vb. I. Tranz. A unge, a îmbiba, a acoperi (un obiect) cu gudron pentru a-l face impermeabil sau a-l feri de putrezire. ♦ A acoperi cu gudron suprafața unei șosele, spre a-i mări rezistența sau spre a împiedica să se ridice praful. verb tranzitivgudrona

cătrănésc v. tr. (d. catran). Ung orĭ amestec cu catran: a cătrăni o corabie, o șosea, apa. Fig. Fam. Supăr, mohorăsc, posomorăsc: această veste l-a cătrănit răŭ. V. refl. Mă întunec, mă posomorăsc: ceru s´a cătrănit. Mă supăr, mă posomorăsc: auzind vestea, s´a cătrănit. – Maĭ rar încătr-. Barb. gudronez (fr. gudronner). verb tranzitivcătrănesc