guard definitie

1) *gard m. (fr. garde, garde). Soldat agent păzitor. Gard de artilerie, de geniŭ, ofițer de administrațiune în aceste arme. – Și gŭard. substantiv masculingard

GUARD s. m. Bodyguard. -Din engl. /body/guard substantiv masculinguard

*gŭard m. V. gard 1. substantiv masculingŭard

guard (înv.) s. m., pl. guarzi substantiv masculinguard

guard m. soldat păzitor, agent supraveghetor: guarzi de artilerie, guarzi forestieri. [V. gvardie]. substantiv masculinguard

GUARD, guarzi, s. m. (Înv.) Soldat sau, p. ext., ofițer, agent însărcinat cu paza. – Din it. guardia. substantiv masculinguard

GUARD, guarzi, s. m. (Ieșit din uz) Soldat însărcinat cu paza; agent supraveghetor. Se burzuluia un guard cu o cingătoare tricoloră peste pîntec și cu o sabie lungă. PAS, L. I 63. ◊ Guard silvic = agent însărcinat cu paza pădurilor. Guard de artilerie (sau guard de geniu) = ofițer tehnic însărcinat cu depozitarea, conservarea și îngrijirea armamentului, muniției și materialelor armei respective. substantiv masculinguard