grupuleț definitie

credit rapid online ifn

grupuléț s. n., pl. grupuléțe substantiv neutrugrupuleț

GRUPULÉȚ, grupulețe, s. n. Diminutiv al lui grup; grupușor. – Grup + suf. -uleț. substantiv neutrugrupuleț

credit rapid online ifn

GRUPULÉȚ, grupulețe, s. n. Diminutiv al lui grup. Nici un fel de fracțiuni și grupulețe nu pot fi admise în partidul revoluționar al proletariatului, avangardă a între­gului popor. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 159. În parcuri, grupulețe de copii strîng frunze în coșulețe de sîrmă. SAHIA, U.R.S.S. 41. substantiv neutrugrupuleț

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigrupuleț

grupuleț   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular grupuleț grupulețul
plural grupulețe grupulețele
genitiv-dativ singular grupuleț grupulețului
plural grupulețe grupulețelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z