reduceri si promotii 2018
Definitie grupare - ce inseamna grupare - Dex Online

grupare definitie

GRUPÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei. 2. Colectivitate unită prin idei, concepții sau interese comune; grup. ♦ (Mil.) Întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite sub o comandă unică în vederea unei misiuni de luptă. 3. Ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică. [< grupa]. substantiv feminin grupare

GRUPÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) grupa. 2. grup de persoane unite prin idei, concepții, interese comune. ◊ (mil.) întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite, sub o comandă unică, în vederea unei misiuni de luptă. 3. ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică. (< grupa) substantiv feminin grupare

grupáre s. f., g.-d art. grupắrii; pl. grupắri substantiv feminin grupare

GRUPÁRE, grupări, s. f. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa. substantiv feminin grupare

GRUPÁRE, grupări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei. Tabloul este o capodoperă ca execuție, tehnică, grupare, lumină, colorit etc. GHEREA, ST. CR. II 63. 2. Colectivitate de persoane reunite printr-o comunitate de idei, de concepții sau de interese; grup. Scindarea Europei este o urmare a politicii puterilor occidentale, îndreptată spre crearea unei grupări militare de state vest-europene. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2898. 3. (Chim.; uneori determinat prin « funcțională ») Reunire de doi sau mai mulți atomi a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică. substantiv feminin grupare

GRUPÁ vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) forma în grupuri. [< fr. grouper]. verb tranzitiv grupa

GRUPÁ vb. tr., refl. a (se) aduna, a (se) reuni în grup. (< fr. grouper) verb tranzitiv grupa

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză verb tranzitiv grupa

grupà v. a (se) reuni în grup: a grupa persoane, fapte. verb tranzitiv grupà

GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper. verb tranzitiv grupa

GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni împrăștiați) A se aduna la un loc, a se reuni într-un grup, a forma unul sau mai multe grupuri. Oamenii se și grupară pe lîngă agitatorii fiecărei ulițe. MIHALE, O. 108. Cîteva sute de muncitori au inundat curtea, grupîndu-se către poartă. SAHIA, N. 36. ♦ Tranz. (Cu privire la terenuri agricole) A comasa. Producătorii care își vor grupa terenurile pentru a lucra în comun vor peimi prime de producție majorate cu 10% față de gospodăriile individuale. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2873. 2. Refl. (Despre oameni sau grupări) A se alătura unei mișcări sau unui curent politic, social sau științific, a face zid în jurul unui șef, unui conducător, a milita pentru o idee. Îndată mai mulți juni plini de inimă se grupară în giuru-i. NEGRUZZI, S. I 339. ◊ Tranz. Federația Sindicală Mondială este organizația cea mai puternică și cu cel mai mare prestigiu din istoria clasei muncitoare, organizație care grupează majoritatea oamenilor muncii de pe globul pămîntesc. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 48. 3. Tranz. (Cu privire la oameni sau obiecte concentrate laolaltă) A împărți, a distribui, a repartiza în grupuri sau în grupe. Elevii au fost grupați în trei cercuri de studii. verb tranzitiv grupa

*grupéz v. tr. (fr. grouper). Fac grupe, adun în grupe. V. refl. Mă adun în grupe. verb tranzitiv grupez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului grupare

grupare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular grupare gruparea
plural grupări grupările
genitiv-dativ singular grupări grupării
plural grupări grupărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z