grund definitie

credit rapid online ifn

GRUND s.n. 1. Prima vopsea care se dă pe piesele care urmează să fie vopsite. ♦ Strat de vopsea albă care se întinde pe o pânză înainte de a o picta. 2. Strat de mortar aplicat direct pe zidărie, peste care se aplică apoi tencuiala propriu-zisă. [< germ. Grund]. substantiv neutrugrund

GRUND s. n. 1. primul strat de material care se aplică pe suprafața unui corp sau a unei piese ce urmează a fi vopsite. ◊ strat de vopsea albă care se întinde pe o pânză înainte de a o picta. 2. strat de mortar aplicat direct pe zidărie, peste care se aplică tencuiala propriu-zisă. (< germ. Grund) substantiv neutrugrund

credit rapid online ifn

grund (grúnduri), s. n. – Fond, culoare de fond. – Var. grunt. Germ. Grund; var., prin intermediul rus. grunt (Scriban). substantiv neutrugrund

grund s. n., pl. grúnduri substantiv neutrugrund

grund n. coloare de fond: grund pentru trăsuri. [Nemț. GRUND (FARBE)]. substantiv neutrugrund

GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă. – Din germ. Grund. substantiv neutrugrund

GRUND, grunduri, s. n. 1. Soluție specială cu care se ung anumite piese înainte de a le vopsi; vopsea de bază. 2. Strat de vopsea albă cu care se acoperă pînza sau scîndura înainte de a picta pe ele. 3. Strat de mortar aplicat pe fața unei zidării și peste care se aplică apoi tencuiala propriu-zisă. substantiv neutrugrund

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigrund

grund  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular grund grundul
plural grunduri grundurile
genitiv-dativ singular grund grundului
plural grunduri grundurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z