grosime definitie

a-i lua (cuiva) grosimea expr. a bate substantiv femininailua

grosíme f. Calitatea de a fi gros. substantiv feminingrosime

grosíme s. f., g.-d. art. grosímii; pl. grosími substantiv feminingrosime

grosime f. volumul celui gros. substantiv feminingrosime

GROSÍME, grosimi, s. f. Diametrul secțiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secțiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanța dintre fețele unui corp, unui strat. – Gros + suf. -ime. substantiv feminingrosime

GROSÍME, grosimi, s. f. 1. Diametrul secțiunii trans­versale a unui corp de formă cilindrică. Grosimea unui trunchi. Grosimea unui arbore. 2. Dimensiunea cea mai mică a secțiunii transversale dreptunghiulare a unui corp. V. lățime. Grosimea unui zid. 3. Distanța cea mai mică dintre fețele unui strat. V. adîncime, înălțime. Grosimea unui strat de pămînt. substantiv feminingrosime

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigrosime

grosime  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular grosime grosimea
plural grosimi grosimile
genitiv-dativ singular grosimi grosimii
plural grosimi grosimilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z