grosime definitie

a-i lua (cuiva) grosimea expr. a bate substantiv femininailua

grosíme f. Calitatea de a fi gros. substantiv feminingrosime

grosíme s. f., g.-d. art. grosímii; pl. grosími substantiv feminingrosime

grosime f. volumul celui gros. substantiv feminingrosime

GROSÍME, grosimi, s. f. Diametrul secțiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secțiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanța dintre fețele unui corp, unui strat. – Gros + suf. -ime. substantiv feminingrosime

GROSÍME, grosimi, s. f. 1. Diametrul secțiunii trans­versale a unui corp de formă cilindrică. Grosimea unui trunchi. Grosimea unui arbore. 2. Dimensiunea cea mai mică a secțiunii transversale dreptunghiulare a unui corp. V. lățime. Grosimea unui zid. 3. Distanța cea mai mică dintre fețele unui strat. V. adîncime, înălțime. Grosimea unui strat de pămînt. substantiv feminingrosime