grohot definitie

credit rapid online ifn

gróhot n., pl. e (vsl. grohotŭ, zgomot, adică „de năruire”; rus. sîrb. grohot, hohot. V. trohot). Vest. Dărămătură [!], surpătură (de deal, de munte), grohotiș: un bîrlog astupat de grohot (NPl. Ceaur, 48). substantiv neutrugrohot

gróhot, -e, s.n. – Grohotiș; îngrămădire de bucăți de rocă colțuroasă, rezultate din dezagregarea stâncilor. (top.) Grohotu, munte în Borșa. – Din rus. grohot (MDA). substantiv neutrugrohot

credit rapid online ifn

gróhot (reg.) s. n., pl. gróhote substantiv neutrugrohot

GRÓHOT, grohote, s. n. (Reg.) Grohotiș. – Probabil formație onomatopeică. substantiv neutrugrohot

GRÓHOT, grohote, s. n. Grohăit. substantiv neutrugrohot

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigrohot

grohot  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular grohot grohotul
plural grohote grohotele
genitiv-dativ singular grohot grohotului
plural grohote grohotelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z