groaznic definitie

groáznic, -ă (oa dift.) adj. (vsl. groznvĭ supt [!] infl. luĭ groază). Oribil, grozav. Teribil, grozav. Adv. Foarte: groaznic de urît, de ridicul. – În est și gróznic (ceĭa ce e maĭ corect). adjectivgroaznic

groáznic adj. m., pl. groáznici; f. groáznică, pl. groáznice adjectivgroaznic

groaznic a. și adv. foarte grozav. [Slav. GROZINŬ, teribil]. adjectivgroaznic

GROÁZNIC, -Ă, groaznici, -ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecințe); grozav, înfricoșător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... – Din bg. grozen. adjectivgroaznic

GROÁZNIC, -Ă, groaznici, -e, adj. Care inspiră groază; îngrozitor, înfricoșător, înspăimîntător, cumplit, teribil. O primejdie groaznică părea că amenință portul. BART, E. 287. Apoi îndată veni un leu groaznic nevoie mare. ISPIRESCU, L. 147. ◊ (Adverbial) Cum călcă peste pragul porții, începu casele, curtea și grădina a se cutremura și a urla așa de groaznic, încît se auzi pînă la zîne. ISPIRESCU, L. 149. ♦ (Adverbial) a) Tare, mult. Văzînd ei această minune, s-au înspăimîntat și mai tare, căci socotea că-i necuratul, și au prins-o și mai groaznic la fugă. SBIERA, P. 6. Groaznic m-a ciomăgit fratele, meu de cruce. ALEC­SANDRI, T. I 451. b) (Legat de un adjectiv sau de alt adverb prin prep. «de» spre a exprima superlativul) Foarte, extrem de... Găsiră în depărtare un lup groaznic de mare și cu fruntea de aramă. ISPIRESCU, L. 74. adjectivgroaznic