GRIPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) gripa și rezultatul ei. [< gripa]. substantiv feminingripare
GRIPÁRE, gripări, s. f. Acțiunea de a (se) gripa și rezultatul ei. – V. gripa. substantiv feminingripare
GRIPÁRE, gripări, s. f. Acțiunea de a se gripa și rezultatul ei. substantiv feminingripare
GRIPÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre organele unui motor și despre motoare) A (se) bloca în timpul funcționării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc. 2. (Rar) A se îmbolnăvi de gripă. [< fr. gripper]. verb tranzitivgripa
GRIPÁ vb. I. tr., refl. (despre motoare, organe de motor) a (se) bloca în timpul funcționării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc. II. refl. a se îmbolnăvi de gripă. (< fr. gripper) verb tranzitivgripa
gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză verb tranzitivgripa
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper. verb tranzitivgripa
GRIPÁ, gripez, vb. I. Refl. (Despre piese de motoare; p. ext. despre motoare) A se bloca în timpul funcționării, datorită ungerii insuficiente, dimensiunilor necorespunzătoare etc. verb tranzitivgripa
a gripa (cuiva) carburatorul expr. (er. – d. bărbați) a ejacula în vaginul partenerei de sex. verb tranzitivagripa
gripare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | gripare | griparea |
plural | gripări | gripările | |
genitiv-dativ | singular | gripări | gripării |
plural | gripări | gripărilor |