grijit definitie

credit rapid online ifn

grijít (pop.) s. n. adjectivgrijit

grijit a. 1. gătit: trei purcei grijiți gata CR.; 2. împărtășit. adjectivgrijit

credit rapid online ifn

GRIJÍT s. n. (Pop.) Faptul de a (se) griji.V. griji. adjectivgrijit

GRIJÍT, -Ă, grijiți, -te, adj. (Mai ales în Transilv. și Mold.) 1. Îngrijit. Iepele erau ale lui, și cînd le grijea, grijite erau. CREANGĂ, P. 107. 2. Curat, rînduit. Să vă fie casa Casă, Să vă fie masa Masă; Tot cu mesele întinse Și cu fețele aprinse; Tot cu casele grijite, Cu buni oaspeți locuite. TEODORESCU, P. P. 147. ♦ (Mold.; despre pui, păsări etc.) Curățat de mă­runtaie, pene etc. Viind la Folticeni, între alte merinde, aduce feciorului său și trei purcei grijiți gata. CREANGĂ, A. 107. adjectivgrijit

GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Mai ales în Transilv. și Mold.) 1. Tranz. (Pe cale de dispariție) A avea grijă (de cineva sau de ceva), a purta (cuiva) de grijă, a da toate îngrijirile necesare; a îngriji. Am grijit pămîntul ca pe o carte!... Mergeam singură la plug, dar nu m-am lăsat. VINTILĂ, O. 39. Fată frumoasă și harnică, grijește-mă și curăță-mă de omizi, că ți-oi prinde și eu bine vrodată. CREANGĂ, P. 287. ◊ Fig. Eu mă duc, mîndră, ca mîne Inima la tin' rămîne... Grijește-mi-o, mîndră, bine ! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 338. ◊ Intranz. (Urmat de determi­nări introduse prin prep. «de») Lasă, voinice, nu fi supărat, că în bun loc ai întrat, griji-voi eu și de tine. RETEGANUL, P. III 35. ◊ Refl. S-au grijit și de unele și de altele. SBIERA, P. 132. ♦ A feri de stricăciune, de uzură; a cruța. El își grijea peptarul ca ochii. RETEGANUL, P. V 62. 2. Tranz. A curăța. Scoală, ca să grijim bordeiul. SADOVEANU, P. M. 157. Să grijească casa cum știu ele. RETEGANUL, P. V 61. Fata rînește fîntîna și o grijește foarte bine; apoi o lasă și-și caută de drum. CREANGĂ, P. 287. ◊ Intranz. Grijește prin casă. 3. Tranz. A pregăti. Romîni, să ne grăbim, În șes la vînătoare Pe Dragoș să-nsoțim. Grijiți armele voastre, Curînd să alergăm. NEGRUZZI, S. II 23. ♦ (Urmat de deter­minări introduse prin prep. «de» sau «cu») A apro­viziona (pe cineva cu ceva). Tată-său i-au cumpărat carte și l-au grijit de toate cîte-i trebuia. SBIERA, P. 152. 4. Tranz. (Despre preoți) A spovedi și a împăr­tăși pe cineva. Miu-i nalt și subțirel, Pleacă inima-mi cu el !Stai, Miule, nu pleca, Vin’ de-i adu inima, Binișor, să n-o smintești, Că n-ai bani ca s-o plătești, Nici lacrămi ca s-o jelești, Nici popă ca s-o grijești. TEODORESCU, P. P. 323. ◊ A-și griji sufletul = a se spovedi, a se împărtăși înainte de moarte. Rogu-te, să fiu îngăduit macar trei zile, în care să-mi grijesc sufletul. CREANGĂ, P. 319. ♦ Refl. A se împărtăși. Nu s-a grijit la paște și la crăciun ? DELAVRANCEA, S. 30. 5. Refl. și intranz. A băga de seamă, a lua seama. Te grijește dar, să nu ajungi și tu pe aici. RETEGANUL, P. II 62. verb tranzitivgriji

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă verb tranzitivgriji

grijì v. 1. a dereteca prin casă; 2. a îngriji: grijiți armele voastre NEGR.; 3. a (se) împărtăși cu sf. cuminecătură. [Sensul material a fost idealizat, îngrijirea fizică devenind o purificare sufletească]. verb tranzitivgrijì

GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se. verb tranzitivgriji

grijésc v. tr. (bg. grižyse, a se îngriji). Curăț: a griji casa, a griji (a cinătui) un purcel după ce a fost tăĭat. Vest. Împărtășesc, cumínec. V. intr. Deretic. V. refl. Vest. Mă împărtășesc. V. îngrijesc. verb tranzitivgrijesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigrijit

grijit  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular grijit grijitul griji grijita
plural grijiți grijiții grijite grijitele
genitiv-dativ singular grijit grijitului grijite grijitei
plural grijiți grijiților grijite grijitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z