grijea definitie

credit rapid online ifn

GRIJEÁ, grijele, s. f. (Mar.) Saulă fixată transversal pe sarturi pentru urcarea în arboradă unei nave. temporargrijea

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă verb tranzitivgriji

credit rapid online ifn

grijì v. 1. a dereteca prin casă; 2. a îngriji: grijiți armele voastre NEGR.; 3. a (se) împărtăși cu sf. cuminecătură. [Sensul material a fost idealizat, îngrijirea fizică devenind o purificare sufletească]. verb tranzitivgrijì

GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se. verb tranzitivgriji

GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Mai ales în Transilv. și Mold.) 1. Tranz. (Pe cale de dispariție) A avea grijă (de cineva sau de ceva), a purta (cuiva) de grijă, a da toate îngrijirile necesare; a îngriji. Am grijit pămîntul ca pe o carte!... Mergeam singură la plug, dar nu m-am lăsat. VINTILĂ, O. 39. Fată frumoasă și harnică, grijește-mă și curăță-mă de omizi, că ți-oi prinde și eu bine vrodată. CREANGĂ, P. 287. ◊ Fig. Eu mă duc, mîndră, ca mîne Inima la tin' rămîne... Grijește-mi-o, mîndră, bine ! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 338. ◊ Intranz. (Urmat de determi­nări introduse prin prep. «de») Lasă, voinice, nu fi supărat, că în bun loc ai întrat, griji-voi eu și de tine. RETEGANUL, P. III 35. ◊ Refl. S-au grijit și de unele și de altele. SBIERA, P. 132. ♦ A feri de stricăciune, de uzură; a cruța. El își grijea peptarul ca ochii. RETEGANUL, P. V 62. 2. Tranz. A curăța. Scoală, ca să grijim bordeiul. SADOVEANU, P. M. 157. Să grijească casa cum știu ele. RETEGANUL, P. V 61. Fata rînește fîntîna și o grijește foarte bine; apoi o lasă și-și caută de drum. CREANGĂ, P. 287. ◊ Intranz. Grijește prin casă. 3. Tranz. A pregăti. Romîni, să ne grăbim, În șes la vînătoare Pe Dragoș să-nsoțim. Grijiți armele voastre, Curînd să alergăm. NEGRUZZI, S. II 23. ♦ (Urmat de deter­minări introduse prin prep. «de» sau «cu») A apro­viziona (pe cineva cu ceva). Tată-său i-au cumpărat carte și l-au grijit de toate cîte-i trebuia. SBIERA, P. 152. 4. Tranz. (Despre preoți) A spovedi și a împăr­tăși pe cineva. Miu-i nalt și subțirel, Pleacă inima-mi cu el !Stai, Miule, nu pleca, Vin’ de-i adu inima, Binișor, să n-o smintești, Că n-ai bani ca s-o plătești, Nici lacrămi ca s-o jelești, Nici popă ca s-o grijești. TEODORESCU, P. P. 323. ◊ A-și griji sufletul = a se spovedi, a se împărtăși înainte de moarte. Rogu-te, să fiu îngăduit macar trei zile, în care să-mi grijesc sufletul. CREANGĂ, P. 319. ♦ Refl. A se împărtăși. Nu s-a grijit la paște și la crăciun ? DELAVRANCEA, S. 30. 5. Refl. și intranz. A băga de seamă, a lua seama. Te grijește dar, să nu ajungi și tu pe aici. RETEGANUL, P. II 62. verb tranzitivgriji

grijésc v. tr. (bg. grižyse, a se îngriji). Curăț: a griji casa, a griji (a cinătui) un purcel după ce a fost tăĭat. Vest. Împărtășesc, cumínec. V. intr. Deretic. V. refl. Vest. Mă împărtășesc. V. îngrijesc. verb tranzitivgrijesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigrijea

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z