GRIFÓN s.m. 1. Monstru închipuit cu trup de leu înaripat și cu cap și gheare de vultur. ♦ Motiv decorativ care reprezintă un astfel de monstru. 2. Specie de câine de vânătoare cu părul lățos. 3. Gură de izvor (de apă minerală). [< fr. griffon, it. grifone]. substantiv masculingrifon
GRIFÓN s. m. 1. (mit.) monstru cu corp de leu înaripat, cu cap și gheare de vultur. ◊ motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 2. pasăre răpitoare din țările calde, mare, asemănătoare vulturului, cu corpul aproape pleșuv și gâtul îmbrăcat într-un guler de pene. 3. specie de câine de vânătoare cu păr lung și aspru, cu barbă și mustăți bogate. (< fr. griffon) substantiv masculingrifon
Grifon = Gryps. substantiv masculingrifon
grifón s. m., pl. grifóni substantiv masculingrifon
GRIFÓN, grifoni, s. m. 1. Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi, cap și gheare de vultur și cu urechi de cal. ♦ Motiv decorativ reprezentând acest monstru. 2. Rasă de câini de vânătoare cu părul aspru și lățos. – Din fr. griffon. substantiv masculingrifon
GRIFÓN, grifoni, s. m. 1. (Mitol.) Monstru fantastic cu trup de leu și cu aripi, cap și gheare de vultur. ♦ Motiv decorativ reprezentînd un grifon. [Cupa] nu e de aur: e de raze. O-ntind grifonii ce-o susțin. E dătătoare de extaze. Cu ea-n onoarea ta închin. MACEDONSKI, O. I 186. 2. Cîine de vînătoare cu părul lățos. substantiv masculingrifon
grifon substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | grifon | grifonul |
plural | grifoni | grifonii | |
genitiv-dativ | singular | grifon | grifonului |
plural | grifoni | grifonilor |