GRIERÉL s. m. v. greierel. substantiv masculingrierel
GREIERÉL, greierei, s. m. Greieruș. [Pr.: gre-ie-. – Var.: (reg.) grierél s. m.] – Greier + suf. -el. substantiv masculingreierel
GREIERÉL, greierei, s. m. Greieruș. (Atestat în forma grierel) Iată vine nunta-ntreagâ – vornicel e-un grierel. EMINESCU, O. I 87. – Variantă: grierél s. m. substantiv masculingreierel
grierel substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | grierel | grierelul |
plural | grierei | griereii | |
genitiv-dativ | singular | grierel | grierelului |
plural | grierei | griereilor |