grévă s. f., g.-d. art. grévei; pl. gréve substantiv feminin grevă
grevă f. coalițiune de lucrători cari se învoiesc a înceta cu lucrul (= fr. grève). substantiv feminin grevă
GRÉVĂ s.f. Formă de luptă constând din încetarea organizată a lucrului cu scopul de a constrânge pe patroni sau guvernul să satisfacă unele revendicări economice sau politice. ◊ Greva foamei = refuz de a mânca, folosit ca manifestare de protest politic. [< fr. grève, cf. Place de la Grève – loc în Paris unde se adunau șomerii pentru a fi angajați]. substantiv feminin grevă
*grévă f., pl. e (fr. grève, d. pĭața Greveĭ, pe malu Seneĭ, la Paris, unde odinioară eraŭ ucișĭ criminaliĭ și unde se adunaŭ lucrătoriĭ fără lucru, d. lat. pop. *grava, mal nisipos. V. gravelă). Refuz de a lucra, vorbind de lucrătoriĭ nemulțămițĭ [!] de salariĭ orĭ de alt-ceva: a te pune în grevă, a fi în grevă. substantiv feminin grevă
GRÉVĂ, greve, s. f. Încetare voluntară și colectivă a lucrului de către salariați pentru a obține satisfacerea unor revendicări (economice, sociale, politice). ◊ Greva foamei = refuzul de a mânca în semn de protest. – Din fr. grève. substantiv feminin grevă
GRÉVĂ, greve, s. f. Una din formele de bază ale luptei proletariatului pentru interesele sale economice și politice care constă din încetarea organizată a lucrului cu scopul de a forța pe capitaliști să satisfacă revendicările muncitorimii. A face grevă. A declara grevă. A fi în grevă. ▭ N-a arătat oare revoluția din Rusia că greva politică generală este școala cea mai de seamă a revoluției proletare și un mijloc de neînlocuit pentru mobilizarea și organizarea maselor largi ale proletariatului în ajunul asaltului împotriva fortărețelor capitalismului ? STALIN, PROBL. LEN. 11. De la grevele economice muncitorii încep să treacă la greve politice. IST. P. C. (b) 40. S-a întrunit comitetul uzinei și greva a fost declarată. SAHIA, N. 35. Greva în port se sfîrșise. BART, E. 298. ◊ Grevă de avertisment = grevă scurtă prin care muncitorii atrag atenția asupra grevei ce ar putea urma în cazul cînd patronii nu le-ar satisface revendicările. Grevă de protest = grevă scurtă a unui număr de muncitori care își manifestă opoziția față de o măsură sau de o situație generală intolerabilă, față de tratamentul inuman aplicat unor tovarăși dintr-o anumită întreprindere etc. Grevă de solidarizare = grevă prin care muncitorii dintr-o întreprindere sau dintr-o ramură industrială sprijină pe muncitorii greviști dintr-o altă întreprindere sau ramură industrială. Greva foamei = refuzarea hranei, de obicei de către deținuții politici, în semn de protest împotriva arestării și deținerii lor abuzive sau a altor samavolnicii comise de autorități împotriva lor. substantiv feminin grevă
GRÉVĂ s. f. formă organizată de luptă a salariaților din încetarea colectivă a activității, cu scopul de a determina satisfacerea unor revendicări. ♦ ~ generală = grevă care cuprinde toate unitățile dintr-o ramură industrială, dintr-un oraș, dintr-o țară etc.; ~ japoneză = grevă a salariaților care se face publică prin arborarea unei brasarde la brațul fiecărui salariat, fără a recurge la încetarea lucrului; ~ a foamei = refuz de a mânca, manifestare de protest politic. (< fr. grève) substantiv feminin grevă
GREVÁ vb. I. tr. A împovăra, a încărca (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli. ♦ (Fig.) A împovăra. [< fr. grever]. verb tranzitiv greva
GREVÁ vb. tr. 1. a încărca o proprietate cu ipoteci, un buget cu cheltuieli. 2. (fig.) a împovăra. (< fr. grever) verb tranzitiv greva
grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză verb tranzitiv greva
grevà v. Jur. a încărca cu impozite sau cu ipotece. verb tranzitiv grevà
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever. verb tranzitiv greva
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli. Bunuri grevate de datorii. ◊ Fig. Talentul tău ce încă abia-i în crisalidă Grevat ți-l vezi deodată c-o primă ipotecă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 106. verb tranzitiv greva
*grevéz v. tr. (fr. grever, d. lat. grăvare, a îngreuĭa, d. grávis, greŭ. V. greŭ, grav). Barb. Încarc de datoriĭ, de ipotecĭ ș. a.: primăria e grevată cu o datorie de 2,000,000 de francĭ. verb tranzitiv grevez
greva substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) greva | grevare | grevat | grevând | singular | plural | ||
grevând | grevați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | grevez | (să) grevez | grevam | grevai | grevasem | |
a II-a (tu) | grevezi | (să) grevezi | grevai | grevași | grevaseși | ||
a III-a (el, ea) | grevează | (să) grevai | greva | grevă | grevase | ||
plural | I (noi) | grevăm | (să) grevăm | grevam | grevarăm | grevaserăm | |
a II-a (voi) | grevați | (să) grevați | grevați | grevarăți | grevaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | grevează | (să) greveze | grevau | grevară | grevaseră |