reduceri si promotii 2018
Definitie greutate - ce inseamna greutate - Dex Online

greutate definitie

greutáte f. (d. greŭ). Calitatea de a fi greŭ la cantar [!]: greutatea plumbuluĭ. Fig. Dificultate: greutățile caseĭ. Om cu greutate, om serios și important. substantiv feminin greutate

greutáte (gre-u-) s. f., g.-d. art. greutắții; pl. greutắți substantiv feminin greutate

greutate f. 1. calitatea de ceeace-i greu: greutatea apei; 2. lucru greu, sarcină: greutățile casei; 3. anevoință; am întâmpinat multe greutăți; 4. fig. importanță: om cu greutate. [Lat. vulg. GREVITATEM = clasic GRAVITATEM]. substantiv feminin greutate

GREUTÁTE, greutăți, s. f. I. 1. Apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafețe (orizontale) pe care se sprijină; însușirea unui corp de a fi greu; forță care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de Pământ; greime. ◊ Greutate specifică = greutate a unității de volum dintr-un anumit corp; mărime care indică, în procente, raportul în care se află o parte a unei colectivități față de întreaga colectivitate; fig. valoare proprie a unui lucru. Centru de greutate v. centru. Greutate atomică = număr care arată de câte ori atomul unui element este mai greu decât a 12-a parte din masa atomului de carbon. Greutate moleculară = număr egal cu suma greutăților atomice ale elementelor unei molecule. 2. Corp, obiect etc. având o masă (relativ) mare (și cărat de cineva sau de ceva). ♦ Fig. Senzație de apăsare (fiziologică sau morală), de oboseală, de neliniște. ◊ Expr. A i se lua (sau a-i cădea cuiva) o greutate de pe inimă = a scăpa de o mare grijă. 3. Bucată de metal de formă caracteristică și cu masa etalonată, care servește la stabilirea masei ori greutății altor corpuri (prin cântărire). ♦ Bucată de metal sau de alt material, care îndeplinește anumite funcții într-un mecanism. 4. Halteră. ♦ Obiect metalic de formă sferică, folosit la probele atletice de aruncări; p. ext. probă sportivă în care se aruncă acest obiect. II. 1. Dificultate, piedică în realizarea unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu (mare) greutate = (foarte) greu. 2. (Fam.) Influență, trecere, putere. ♦ Putere de convingere; valoare documentară. 3. Gravitate; asprime. Greutatea unei pedepse. [Pr.: gre-u-] – Greu + suf. -ătate. substantiv feminin greutate

GREUTÁTE, greutăți, s. f. I. 1. Forța cu care un corp este atras spre pămînt în virtutea legii gravitației. Unitatea de greutate e gramul-forță.Centru de greu­tate v. centru. ♦ Apăsarea pe care o exercită un corp asupra unei suprafețe orizontale pe care se sprijină. S-a lăsat cu toată greutatea pe scaun. Podelele trosneau sub greutatea lui.A predat o pereche de boi, obținînd un spor de greutate de 110 kg de fiecare bou contractat. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2908. ◊ Greutate specifică = greutatea unității de volum dintr-un anumit corp; fig. importanță, valoare proprie a unui lucru. Importanța industriei de stat constă nu atît în greutatea ei specifică actuală, ci în perspectivele ei de dezvoltare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 148. Greutate atomică = raportul dintre greutatea atomului unui element și a șaisprezecea parte din greutatea atomului de oxigen. Greutate brută sau netă v. brut, net. Greutate hectolitrică v. hectolitric. 2. Povară, sarcină, încărcătură. Pajura neagră au zburat cu dînsul și cu acea grozăvie de greutate pe spatele sale spre lumea albă. SBIERA, P. 87. ◊ Fig. Și mama s-o sfădit, cu el, că de-acu toată greutatea cîmpului o să cadă pe spatele ei și ale mele. BUJOR, S. 58. ♦ Fig. Senzație de apăsare sau de oboseală. Frică în adevăratul înțeles al cuvîntului nu-mi era, dar simțeam o greutate în piept, o presim­țire tristă parcă. SADOVEANU, O. VI 9. Pe inimă-mi se pune o greutate rece. ALECSANDRI, P. A. 130. ◊ Expr. A i se lua (sau a-i cădea cuiva) o greutate de pe inimă = a scăpa de o grijă mare. Simții că mi se luă o greu­tate de pe inimă. NEGRUZZI, S. I 10. 3. (Mai ales la pl.) Bucată de metal care reprezintă o anumită măsură de greutate (I 1). Serie de greutăți. ♦ Bucată de metal (sau de orice alt material) avînd diverse forme și mărimi și îndeplinind anumite funcții într-un mecanism. Ceasornicul din părete, sfîrîindu-și lănțișoarele cu greutăți, cîntă cucu de nouă ori. VLAHUȚĂ, O. A. III 53. 4. (Sport; mai ales la pl.) Halteră. ♦ (Atletism) Bilă rotundă de metal care se aruncă cu mîna. II. (În sens abstract) 1. (Mai ales la pl.) Lucru greu de făcut, greu de rezolvat, greu de învins; dificultate, piedică. Cînd era să intrăm la d-nul profesor, deterăm de o nouă greutate. Huțu nu voia de loc să intre. SLAVICI, O. I 79. În calea aceasta întîlni niște greutăți și mai mari. ISPIRESCU, L. 57. ◊ Loc. adv. Cu (mare) greutate = foarte greu, anevoie (de tot). Pe poartă, prin umbra teilor, se arătă părintele Dragomir, înaintînd cu greutate și pufuind de puterea arșiței. SADOVEANU, F. J. 341. O haraba întreagă [de salate] aș fi în stare să mănînc și parcă tot nu m-aș sătura.Te crede moșul, nepoate, dar cînd ai ști cu ce greutate se capătă ! CREANGĂ, P. 211. 2. Influență, trecere, importanță, autoritate, putere. ◊ Loc. adj. Cu greutate = cu trecere, cu vază, influent. Fiind oameni cu greutate, se crezură totuși datori să păstreze o vreme obrazuri îngîndurate. VORNIC, P. 127. O altă masă, aproape de scenă, era rezervată unor agenți de vapoare, oameni cu greutate în comerțul portului. BART, E. 369. ♦ Valoare documentară, putere de convingere. 3. Gravitate. Greutatea pedepsei. Greutatea vinei. substantiv feminin greutate

măsuri și greutăți expr. (er., glum.) aparatul genital bărbătesc. substantiv feminin măsurișigreutăți

a-i cădea greutatea expr. (glum.d. bărbați) a deveni impotent. substantiv feminin aicădeagreutatea

a lua măsuri și greutăți expr. (er.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat. substantiv feminin aluamăsurișigreutăți

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului greutate

greutate   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular greutate greutatea
plural greutăți greutățile
genitiv-dativ singular greutăți greutății
plural greutăți greutăților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z