GRESÁ vb. tr. a unge piesele unui mecanism. (< fr. graisser) verb tranzitivgresa
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser. verb tranzitivgresa
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A introduce o cantitate de unsoare între piesele unui sistem tehnic care sînt în contact permanent; a unge. verb tranzitivgresa
gresa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)gresa | gresare | gresat | gresând | singular | plural | ||
gresând | gresați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | gresez | (să)gresez | gresam | gresai | gresasem | |
a II-a (tu) | gresezi | (să)gresezi | gresai | gresași | gresaseși | ||
a III-a (el, ea) | gresează | (să)gresai | gresa | gresă | gresase | ||
plural | I (noi) | gresăm | (să)gresăm | gresam | gresarăm | gresaserăm | |
a II-a (voi) | gresați | (să)gresați | gresați | gresarăți | gresaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | gresează | (să)greseze | gresau | gresară | gresaseră |