GRÉFĂ1 s.f. Birou al unei instanțe judiciare, unde se fac lucrările de procedură și unde se păstrează dosarele proceselor. [< fr. greffe, cf. lat. graphium – stilet de scris]. substantiv feminin grefă
GRÉFĂ2 s.f. (Med.) Operație de refacere a unui țesut; plastie. ♦ Grefon. [< fr. greffe]. substantiv feminin grefă
GRÉFĂ1 s. f. secretariat al unei instanțe judecătorești. (< fr. greffe) substantiv feminin grefă
GRÉFĂ2 s. f. 1. fragment de țesut sau organ transplantat; grefon. 2. operație de refacere a unui țesut sau organ cu o grefă2 (1); plastie. (< fr. greffe) substantiv feminin grefă
*gréfă f., pl. e (fr. greffe, d. greffier, grefier). Acel loc în tribunal unde se conservă sentențele [!] și diferitele acte de procedură, ca cercetărĭ, rapoarte de experțĭ ș. a. și unde se fac anumite declarațiunĭ, depozite ș. a. substantiv feminin grefă
gréfă s. f., g.-d. art. gréfei; pl. gréfe substantiv feminin grefă
grefă f. locul într’un tribunal unde se conservă sentințele și diferite acte de procedură (ca anchete, raporturi de experți, etc.) și unde se fac anumite declarațiuni, depozite, etc. (= fr. greffe). substantiv feminin grefă
GRÉFĂ1, grefe, s. f. Serviciu din cadrul unei instanțe judecătorești, care întocmește, păstrează, comunică etc. actele de procedură. – Din fr. greffe. substantiv feminin grefă
GRÉFĂ2, grefe, s. f. 1. Fragment de țesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe2 (1). – Din fr. greffe. substantiv feminin grefă
GRÉFĂ1, grefe, s. f. Serviciu pe lîngă o instanță judecătorească unde se întocmesc anumite acte de procedură, se păstrează documente, registre, corpuri delicte etc. substantiv feminin grefă
GRÉFĂ2, grefe, s. f. (Med.; uneori determinat prin «animală») Operație de refacere a unui țesut printr-o porțiune din același țesut, luată din altă parte a corpului sau de la altcineva și aplicată pe locul unde trebuie refăcut țesutul respectiv. substantiv feminin grefă
GREFÁ vb. I. tr. 1. (Med.) A face o grefă2. 2. (Fig.) A introduce, a insera. [< fr. greffer]. verb tranzitiv grefa
GREFÁ vb. tr. 1. a transplanta o grefă2. 2. (fig.) a introduce, a insera. (< fr. greffer) verb tranzitiv grefa
grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză verb tranzitiv grefa
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. A face o grefă2. verb tranzitiv grefa
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă2, a aplica o grefă2. – Din fr. greffer. verb tranzitiv grefa
| grefă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | grefă | grefa |
| plural | grefe | grefele | |
| genitiv-dativ | singular | grefe | grefei |
| plural | grefe | grefelor | |