GRATUÍT, -Ă adj. 1. Dat pe nimic, fără plată. 2. (Fig.) Fără un scop practic; inutil. [Pron. -tu-it. / < fr. gratuit, cf. lat. gratuitus]. adjectiv gratuit
GRATUÍT, -Ă adj. 1. dat pe nimic, fără plată. 2. (fig.) fără temei, inutil. (< fr. gratuit, lat. gratuitus) adjectiv gratuit
*gratuít, -ă adj. (lat. gratuitus). Dat gratis: locuință gratuită. Fig. Fără motiv orĭ folos: răutate gratuită. Fără bază: presupunere gratuită. Adv. Gratis. adjectiv gratuit
gratuít adj. m., pl. gratuíți; f. gratuítă, pl. gratuíte adjectiv gratuit
gratuit a. 1. care se dă pentru nimic; 2. fig. fără motiv sau temeiu: injurie, presupunere gratuită. adjectiv gratuit
GRATUÍT, -Ă, gratuiți, -te, adj. Care nu costă nimic, care este dat sau primit fără nicio plată. ♦ Fig. Care se dovedește inutil, nejustificat. – Din fr. gratuit, lat. gratuitus. adjectiv gratuit
GRATUÍT, -Ă, gratuiți, -te, adj. 1. Care nu costă nimic; dat sau făcut gratis, fără plată. Muncitorii se bucură în țara noastră de asistență medicală gratuită. 2. Fig. Fără scop practic, fără utilitate. Discuții gratuite. ▭ Spiritele contemplative înclinate către activitatea gratuită a spiritului repugnau lui Gh. Eminovici. CĂLINESCU, E. 23. 3. Fig. Fără temei, nesprijinit pe dovezi sau fapte. Acuzație gratuită. ◊ (Adverbial) I se atribuie gratuit infamii și fapte nedemne. GHICA, S. 143. adjectiv gratuit
gratuit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | gratuit | gratuitul | gratuită | gratuita |
plural | gratuiți | gratuiții | gratuite | gratuitele | |
genitiv-dativ | singular | gratuit | gratuitului | gratuite | gratuitei |
plural | gratuiți | gratuiților | gratuite | gratuitelor |