*gránul n., pl. e (lat. gránulum, dim. d. granum, grăunte). Grăunte mic, bobiță. Pilulă foarte mică. – Fals granúl saŭ -úlă (după fr.). substantiv feminingranul
GRANÚLĂ s.f. 1. Grăunte (rotunjit). 2. Pilulă sferică sau ovoidă care conține substanțe medicamentoase în cantități mici. 3. Granulele solare = mici pete luminoase pe fotosfera Soarelui. [Var. granul s.n. / < fr. granule, cf. lat. granulum]. substantiv feminingranulă
granúlă s. f., g.-d. art. granúlei; pl. granúle substantiv feminingranulă
GRANÚLĂ s. f. 1. grăuncior care intră în compunerea unui corp solid eterogen. 2. pilulă din substanțe medicamentoase în cantități mici. 3. ĕ solare = mici pete luminoase pe fotosfera Soarelui. (< fr. granule) substantiv feminingranulă
GRANÚLĂ, granule, s. f. 1. Particulă solidă mică care intră în componența unui corp solid cu structură eterogenă sau care rezultă din sfărâmarea, tăierea etc. unui corp solid. 2. Pastilă conținând un amestec de substanțe medicamentoase încorporate într-o masă zaharoasă. – Din fr. granule. substantiv feminingranulă
GRANÚLĂ, granule, s. f. 1. Particulă materială solidă mai mare decît o particulă de praf, rezultată din fărîmarea sau măcinarea unui corp solid. Granule de fontă. 2. (Mai ales la pl.) Preparate farmaceutice în formă de mici grăunțe, care conțin substanțe medicamentoase încorporate într-o masă zaharoasă și sînt destinate administrării interne. substantiv feminingranulă
GRANULÁ vb. I. tr. A transforma în granule un material dur sau pulverulent. [< fr. granuler]. verb tranzitivgranula
GRANULÁ vb. tr. 1. a transforma în granule un material dur sau pulverulent. ◊ a presa nutrețuri combinate în prezența aburului, apei sau a melasei, în vederea obținerii unui produs sub formă de granule. 2. a reuni prin rostogolire sau a aglomera particulele unui minereu pulverulent în bucăți sferoidale sau cilindrice. (< fr. granuler) verb tranzitivgranula
granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză verb tranzitivgranula
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler. verb tranzitivgranula
*granuléz v. tr. (d. gránul; fr. granuler). Prefac în gránule: a granula plumbu. verb tranzitivgranulez
granula substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)granula | granulare | granulat | granulând | singular | plural | ||
granulând | granulați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | granulez | (să)granulez | granulam | granulai | granulasem | |
a II-a (tu) | granulezi | (să)granulezi | granulai | granulași | granulaseși | ||
a III-a (el, ea) | granulează | (să)granulai | granula | granulă | granulase | ||
plural | I (noi) | granulăm | (să)granulăm | granulam | granularăm | granulaserăm | |
a II-a (voi) | granulați | (să)granulați | granulați | granularăți | granulaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | granulează | (să)granuleze | granulau | granulară | granulaseră |