Alege sensul dorit: granic -substantiv neutru granic -temporar

granic definitie

credit rapid online ifn

GRÁNIC s.n. Macara folosită pentru deplasarea unor greutăți pe verticală; troliu. [< germ. Kranich]. substantiv neutrugranic

GRÁNIC s. n. macara pentru deplasarea unor greutăți pe verticală; troliu. (< germ. Kranich) substantiv neutrugranic

credit rapid online ifn

*gránic, V. craĭnic 2. substantiv neutrugranic

gránic s. n., pl. gránice substantiv neutrugranic

GRÁNIC, granice, s. n. 1. Bigă specială folosită pe șlepuri. 2. Troliu folosit în operațiile de foraj. – Din germ. Kranich. substantiv neutrugranic

GRÁNIC, granice, s. n. Aparat format dintr-un cablu înfășurat pe o tobă care, învîrtindu-se în jurul axei sale, deplasează greutatea fixată la capătul cel liber al cablului; troliu. În schele duduie ziua întreagă tractoarele grele, granicele perfecționate, mașinile de tot felul. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2800. substantiv neutrugranic

2) cráĭnic și gráĭnic n., pl. e (germ. kranich și krahn, „cocor” și „elevator”, ca și fr. crône, id., d. flam. kran, ol. kraan, id). Pop. Elevator. – La Hațeg (GrS. 1937, 187) gránic, un fel de macara care ridică peatra [!] moriĭ. V. gruĭ 2). substantiv neutrucraĭnic

Granic m. rîu în Azia-Mică, victoria lui Alexandru cel Mare asupra lui Dariu în 334 a. Cr. temporargranic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigranic

granic  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular granic granicul
plural granice granicele
genitiv-dativ singular granic granicului
plural granice granicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z