gramofon definitie

GRAMOFÓN s.n. Fonograf care reproduce sunetele înregistrate pe discuri. [< germ. Grammophon, fr. gramophone, cf. gr. gramma – scriere, phone – sunet]. substantiv neutrugramofon

GRAMOFÓN s. n. aparat pentru reproducerea sunetelor pe discuri, cu o diagramă, un ac și o pâlnie acustică. (< fr. gramophone) substantiv neutrugramofon

*gramofón n., pl. oane (d. vgr. grámma, literă, și phoné, voce). Fonograf cu discurĭ. substantiv neutrugramofon

gramofón s. n., pl. gramofoáne substantiv neutrugramofon

gramofon n. soiu de fonograf ce reproduce sunetele prin mijlocul discurilor. substantiv neutrugramofon

GRAMOFÓN, gramofoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe o placă, prevăzut cu o doză de redare cu ac și cu o pâlnie de rezonanță. – Din fr. gramophone, germ. Grammophon. substantiv neutrugramofon

GRAMOFÓN, gramofoane, s. n. Aparat prevăzut cu un pavilion pentru rezonanță, în formă de pîlnie mare, care reproduce sunetele înregistrate pe o placă. V. fonograf, patefon. substantiv neutrugramofon