GRAFOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor în ridicările topografice. [< fr. graphomètre]. substantiv neutrugrafometru
GRAFOMÉTRU s. n. instrument topografic pentru măsurarea unghiurilor pe teren. (< fr. graphomètre) substantiv neutrugrafometru
*grafométru n., pl. e (d. vgr. grápho, scriŭ, și metru. Mat. Semicerc cu alidade întrebuințat la măsurat unghĭurile la rîdicarea [!] planurilor. substantiv neutrugrafometru
grafométru (-me-tru) s. n., art. grafométrul; pl. grafométre substantiv neutrugrafometru
grafometru n. instrument de măsurat unghiurile pe sol și de ridicat planuri. substantiv neutrugrafometru
GRAFOMÉTRU, grafometre, s. n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor de pe teren, folosit în ridicarea de planuri. – Din fr. graphomètre. substantiv neutrugrafometru
GRAFOMÉTRU, grafometre, s. n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor în ridicarea de planuri. substantiv neutrugrafometru
grafometru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | grafometru | grafometrul |
plural | grafometre | grafometrele | |
genitiv-dativ | singular | grafometru | grafometrului |
plural | grafometre | grafometrelor |