GRAFÍT s.n. Carbon natural (în stare aproape pură) de culoare cenușie-închisă, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare etc. [Pl. -turi, -te. / < fr. graphite]. substantiv neutrugrafit
GRAFÍT s. n. carbon natural de culoare cenușiu-închis, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare, ca lubrifiant, anticoroziv etc. (< fr. graphite) substantiv neutrugrafit
1) *grafít n., pl. e și urĭ (it. graffito). Un fel de pictură murală lucrată în clar-obscur saŭ inscripțiune pe un zid. substantiv neutrugrafit
2) *grafít n., pl. urĭ (fr. graphite, m., d. it. grafite, f., d. vgr. graphis, creĭon, grápho, scriŭ). Min. Carbură minerală unsuroasă, care se întrebuințează la făcut creĭoane. (Se numește și plumbágine). substantiv neutrugrafit
grafít (mineral) s. n. substantiv neutrugrafit
grafit n. 1. mineraiu format din carbon pur, din care se fac creioane; 2. vopsea pentru mașină. substantiv neutrugrafit
GRAFÍT s. n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenușie-neagră și cu luciu metalic, având numeroase utilizări în industrie. – Din fr. graphite. substantiv neutrugrafit
GRAFÍT s. n. Carbon natural aproape pur, de culoare neagră, cu luciu metalic, din care se fac electrozi pentru metalurgie și industria chimică, creioane, creuzete refractare etc.; plombagină. Creion de grafit. substantiv neutrugrafit
grafit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | grafit | grafitul |
plural | grafituri | grafitele | |
genitiv-dativ | singular | grafit | grafitului |
plural | grafite | grafiturilor |