graden definitie

GRADÉN s.n. 1. Treaptă înaltă situată la baza unei clădiri. 2. Fiecare treaptă cu scaune sau cu bănci dintr-un amfiteatru, dintr-un stadion etc. [< fr. gradin]. substantiv neutru graden

GRADÉN s. n. 1. treaptă înaltă la baza unui edificiu. 2. fiecare dintre treptele cu scaune sau cu bănci dintr-un amfiteatru, stadion etc. 3. denivelare de teren provenind din retragerea ghețarilor între o vale confluentă și una principală. (< fr. gradin, it. gradino) substantiv neutru graden

!gradén s. n., pl. gradéne substantiv neutru graden

GRADÉN, gradene, s. n. 1. Treaptă înaltă, așezată la baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre treptele unui amfiteatru, stadion etc., pe care sunt așezate băncile sau scaunele. [Pl. și: gradenuri] – Din fr. gradin. substantiv neutru graden

GRÁDEN, gradenuri, s. n. Treaptă înaltă, așezată la baza unui edificiu, adesea pe tot perimetrul lui. ♦ Fiecare din treptele pe care se așază scaune sau bănci în amfi­teatrele sălilor, ale stadioanelor etc. substantiv neutru graden

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului graden

graden   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular graden gradenul
plural gradene gradenurile
genitiv-dativ singular graden gradenului
plural gradenuri gradenelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z