reduceri si promotii 2018
Definitie grăpa - ce inseamna grăpa - Dex Online

grăpa definitie

GRÁPĂ s. f. inflorescență în formă de ciorchine. (< fr. grappe) substantiv feminin grapă

grápă, -e, s.f. – 1. Greblă pentru fărâmițarea pământului arat: „Până la finele sec. XIX, cele mai multe grape erau în întregime din lemn. Treptat, acestea au fost înlocuite cu grape cu dinți din fier și cu structură din lemn, iar astăzi tot mai frecvent se folosește grapa mecanică” (Dăncuș 1986: 41). 2. Îngrăditura care se pune în gura pârâului ca să oprească crengile, lemnele care le aduce apa spre moară. – Cuvânt autohton, cf. alb. crep „cârlig” (Russu 1981; Brâncuși 1983; Rosetti 1962). substantiv feminin grapă

grápă s. f., g.-d. art. grápei; pl. grápe substantiv feminin grapă

GRÁPĂ2, grape, s. f. Tip de inflorescență în formă de ciorchine. – Din fr. grappe. substantiv feminin grapă

grápă (grápe), s. f.1. Greblă. – 2. (Înv.) Steag. Sl. (bg.) grapa „greblă” (Cihac, II, 127; Scriban), cf. pol. grabie „greblă”. Schimbarea bp trebuie să fie sl. cf. bg. grapa „asperitate”, urmă lăsată de „vărsatul-de-vînt”, sb. grabac „sfîșiere”, față de rapav „sfîșiat”. S-a invocat adesea got. greipangerm. greifen (REW 4760; Giuglea, Contribuții, 8-10), și, pentru a evita dificultatea unui împrumut vechi din germ., s-a presupus medierea alb. grep „cîrlig”, grepth „clanță” (Philippide, II, 715; Pușcariu, Dacor., VIII, 293; DAR; Rosetti, II, 117); însă această soluție pare mai puțin convingătoare decît cea dinainte. – Der. grăpa, vb. (a grebla); grăpiș, adv. (dificil, anevoie). substantiv feminin grapă

GRÁPĂ2, grape, s. f. Inflorescență în formă de ciorchine. substantiv feminin grapă

grápă f., pl. e, rar grăpĭ (rudă cu bg. graba, greblă, și grapa, grunț, cĭupitură de vărsat; sîrb. hrape și rapa, cĭupiturĭ de vărsat, hrapati, a vorbi răgușit. V. grăbesc, răpesc, gripcă. Cp. cu hrapă). Un aparat agricol compus din mărăcinĭ și spinĭ de acoperit sămînța și netezit bulgăriĭ sfărămațĭ [!] maĭ înainte de boroană (pe alocurĭ tot una cu „boroană”). A te ținea grapă de cineva, a te ținea de el, a nu-l slăbi de loc, a te ținea scaĭ (cață, gîrbă, lipcă). Vechĭ. Apărătoare de gratiĭ de fer [!] mobilă la poarta unuĭ castel. Steag, oaste. substantiv feminin grapă

grapă f. instrument agricol dințat cu care se sfarămă bulgării în urma arăturei și se acopăr cu pământ semințele sămănate prin împrăștiere: grapa e făcută de chingi în cari stau înfipți colți de fier. [Cf. it. GRAPPA, cârlig, cange]. ║ adv. ca o grapă: a se ținea grapă de cineva, a nu-l slăbi, a-l urmări necontenit. substantiv feminin grapă

GRÁPĂ1, grape, s. f. Unealtă agricolă în formă de grătar cu dinți, cu discuri, cu roți stelate etc. folosită la mărunțirea, afânarea și netezirea pământului arat, la acoperirea semințelor etc.; boroană. ◊ Expr. A se ține grapă de cineva = a însoți pretutindeni pe cineva. – Cf. alb. grep, gërepë „undiță, cârlig de undiță”. substantiv feminin grapă

GRÁPĂ1, grape, s. f. Unealtă agricolă formată dintr-un cadru cu dinți de lemn sau de fier, care se folosește la mărunțirea pămîntului arat și la netezirea brazdelor în scopul de a acoperi sămînța aruncată pe ele; (odinioară) legătură de mărăcini avînd aceeași întrebuințare. V. boroană. Din zori și pînă la timpul acesta al zilei, Buciu nu oprise tractorul niciodată; nici măcar pentru scuturatul grapei. MIHALE, O. 170. Se vedeau plugurile arînd, mersul domol al oamenilor și al vitelor în lungul brazdelor. Grapele se săltau peste bulgări. CAMILAR, TEM. 89. Plug, grapă, teleagă... și cîte alte lucruri ce trebuiesc omului gospodar. CREANGĂ, P. 38. De-a curmezișul brazdei boroanele pornesc, Și grapele spinoase de-aproape le urmează, Îngroapă-ncet sămînța și cîmpul netezesc. ALECSANDRI, P. A. 122. ◊ Grapă articulată = grapă cu cadrul format din mai multe compartimente, legate atît între ele, cît și de o bară comună de tracțiune, și care prezintă avantajul de a se putea adapta ușor denivelărilor suprafeței pămîn­tului. Grapă rulantă (sau stelată) = grapă cu roți dințate care, prin învîrtirea lor, sparg coaja și fărîmă bulgării de pămînt. ◊ Expr. A se ține grapă (de cineva sau de ceva) = a se ține scai (de cineva sau de ceva), v. scai. Apucasem... vitejia de coadă și mă țineam grapă de ea. HOGAȘ, M. N. 219. substantiv feminin grapă

a se ține grapă (de cineva) expr. a urmări cu insistență (pe cineva). substantiv feminin aseținegrapă

grap v. tr. V. grăpez. verb tranzitiv grap

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză verb tranzitiv grăpa

grăpà v. a trage cu grapa. verb tranzitiv grăpà

GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa1 pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă1. verb tranzitiv grăpa

GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți și a nivela cu grapa pămîntul arat; a boroni. Pămîntul măsurarăm... După ce-l ararăm, îl grăparăm. TEODORESCU, P. P. 139. ◊ Absol. Haideți, fraților, la plug ! Să arăm și să grăpăm, Grîu curat să sămănăm. ANT. LIT. Pop. I 145. verb tranzitiv grăpa

grăpéz v. tr. (d. grapă). Sfărîm pămîntu cu grapa. – Maĭ rar eŭ grap, tu grapĭ, el grapă. V. ar. verb tranzitiv grăpez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului grăpa

grăpa   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) grăpa grăpare grăpat grăpând singular plural
grăpând grăpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) grăpez (să) grăpez grăpam grăpai grăpasem
a II-a (tu) grăpezi (să) grăpezi grăpai grăpași grăpaseși
a III-a (el, ea) grăpea (să) grăpai grăpa grăpă grăpase
plural I (noi) grăpăm (să) grăpăm grăpam grăparăm grăpaserăm
a II-a (voi) grăpați (să) grăpați grăpați grăparăți grăpaserăți
a III-a (ei, ele) grăpea (să) grăpeze grăpau grăpa grăpaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z