reduceri si promotii 2018
Definitie grăbi - ce inseamna grăbi - Dex Online

grăbi definitie

grăbí (grăbésc, grăbít), vb.1. A face pe cineva să acționeze mai repede, a zori. – 2. (Refl.) A acționa mai repede, a se zori, a da zor. – 3. A forța, a face ceva în mod pripit. Sl. grabiti „a răpi” (Miklosich, Lexicon, 140; Cihac, II, 126; DAR). Sensul din rom. lipsește la toți der. din sl.; pare normal din punct de vedere semantic (cf. lat. rapidus de la rapere), însă este ciudată modificarea, specifică numai rom. Cf. grabă, greblă. Der. grabă, s. f. (iuțeală, zor); degrabă, adv. (rapid; mai degrabă, mai curînd); grăbită, s. f. (Trans., specie de pîine mare); grăbiță, s. f. (aluat de pîine cu care se încearcă cuptorul); grăbitor, s. m. (struguri timpurii); grabnic, adj. (care se grăbește; precipitat; timpuriu; prematur; neprevăzut); negrabnic, adj. (înv., calm); grăbnicie, s. f. (zor). verb tranzitiv grăbi

grăbì v. 1. a iuți: a grăbi pașii; 2. a zori: l´am grăbit să plece; 3. a avea grabă, a porni iute: cine se grăbește, curând ostenește PANN. verb tranzitiv grăbì

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă verb tranzitiv grăbi

GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se). verb tranzitiv grăbi

GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. 1. Refl. A face repede o acțiune; a-și iuți mișcările pentru a ajunge cît mai repede undeva sau pentru a isprăvi cît mai repede ceva; a da zor. Vorbește, Rață, tot ce știi, așa cum s-a petrecut de la început și pînă la sfîrșit, fără să te grăbești. SAHIA, N. 75. Nu te grăbi așa Harap-Alb, că te-i pripi. CREANGĂ, P. 272. Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494. ◊ Intranz. Dinspre tîrg grăbea un negustor. SADOVEANU, O. VI 211. Grăbeau din codri la poiene Strîngînd săcuri la subsuoară Feciorii mîndrei Consînzene. GOGA, P. 17. Te rog grăbește. RETEGANUL, P. I 87. ◊ Tranz. fact. Și-l luă pe agent de braț, grăbindu-l. DUMITRIU, N. 236. Un senti­ment de neliniște, de osteneală, de apăsare morală îl gră­bea spre casă. VLAHUȚĂ, O. A. III 58. 2. Tranz. A face să fie, să se întîmple sau să se săvîrșească mai curînd, mai repede; a urgenta, a accelera. Este important să grăbim ritmul construirii economiei noastre socialiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 10/1. Deasupra satului văzduhul se întuneca, grăbind căderea negurilor serii. MIHALE, O. 503. ◊ A grăbi pașii (sau pasul) = a înteți, a iuți pașii, a merge mai repede. Grăbim iar pasul, căci soarele a început să urce. CAMIL PETRESCU, U. N. 202. Grăbi pașii pînă ce intră în tîrg. EMINESCU, N. 50. verb tranzitiv grăbi

grăbésc v. tr. (vsl. grabiti, a răpi, grablia, furt, jaf; bg. grabĭy, răpesc; sîrb. grabiti, a răpi, a grebla; rus. grabitĭ; alb. grabis, răpesc; got. greipan, vgerm. grifan, ngerm. greifen, raffen, ol. grijpen, rapen, fr. gripper, a apuca, griffe, gheară, agrafe, sponcă, grappin, ancoră mică, raffler, a lua tot, harpe, gheară de cîne [!], harpon, cîrlig, griffon, 1. undiță duplă [!], 2. [d. lat. gryphus, vgr. grýps], vultur; it. graffio, cîrlig, grappa, scoabă, sp. grapa, scoabă, garfa, gheară; ngr. karfitsa, mrom. cîrfiță, bold, ac cu gămălie, toate din răd. imitativă gr, hr, raf, rap, de unde și lat. rápere, a răpi. V. și grabă, greblă, grif 2, gripsor, harpie, hreapcă). Ĭuțesc, zoresc, pripesc, accelerez: a grăbi pasu, mersu, treaba. Fac să lucreze maĭ răpede [!]: a grăbi un cizmar. V. intr. Rar. Mă grăbesc să vin, să ajung: oameniĭ grăbeaŭ (sub-înț. mersu) spre sat. V. refl. Mă silesc, mă pripesc, mă zoresc la lucru: oameniĭ se grăbeaŭ să ajungă acasă. verb tranzitiv grăbesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului grăbi

grăbi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) grăbi grăbire grăbit grăbind singular plural
grăbind grăbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) grăbesc (să) grăbesc grăbeam grăbii grăbisem
a II-a (tu) grăbești (să) grăbești grăbeai grăbiși grăbiseși
a III-a (el, ea) grăbește (să) grăbeai grăbea grăbi grăbise
plural I (noi) grăbim (să) grăbim grăbeam grăbirăm grăbiserăm
a II-a (voi) grăbiți (să) grăbiți grăbeați grăbirăți grăbiserăți
a III-a (ei, ele) grăbesc (să) grăbească grăbeau grăbi grăbiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z