goz definitie

goz (-oáze), s. n.1. Rest, reziduu. – 2. (Înv.) Ticăloșie, fărădelege. – Var. goază, gozură. Mag. gaz (DAR). – Der. gozărău, s. n. (gunoi); gozamete, s. m. (gunoi), din mag. gazamatya; gozorar, s. m. (gunoier); gozar, s. m. (Trans., persoană care face trafic cu reziduurile din minele de aur). substantiv neutrugoz

goz n., pl. urĭ (ung. gaz, gunoĭ). Trans. Gunoĭ: dă gozu afară din casă. Vechĭ. Sfărămătură [!] de cereale orĭ de puĭe: vezĭ gozu din ochĭu altuĭa și nu vezĭ bîrna din ochĭu tăŭ. Pl. Zoană, curătură, codină, sfărămăturĭ de cereale rămase de la treĭerat (care se daŭ găinilor). – Și gózură, f. (Săm. 4, 689) și goază (Mold.). În Suc. (Șez. 32, 108), gozomete, n. pl., gunoaĭe. V. tîrnomeată. substantiv neutrugoz

goz, -uri, s.n. – Rest, gunoi, mizerie: „Curțile le măturară, / Gozu-n poale că-l luară” (Calendar 1980: 134). – Din magh. gaz „buruiană„. substantiv neutrugoz

goz (reg.) s. n., pl. gózuri substantiv neutrugoz

goz n. Mold. pleava grânelor vânturate ce servă de nutreț porcilor și găinilor. [Ung. GAZ, gunoiu]. substantiv neutrugoz

GOZ, gozuri, s. n. (Reg.; cu sens colectiv) Resturi nefolositoare de materii vegetale; p. gener. gunoi, murdărie. [Var.: gózură s. f.] – Din magh. gaz. substantiv neutrugoz

GOZ, gozuri, s. n. (Regional) Resturi nefolositoare de materii vegetale (pleavă, boabe seci și stricate etc.); p. ext. murdărie, gunoi. [Vrăbiile] să se nutrească numai din fărmăturile și gozurile ce le vor afla pe drumuri. MARIAN, O. I 407. Se strecură laptele prin sitișcă, pentru ca să nu fie cu gozuri. ȘEZ. VII 75. [Fîntîna] s-o curățim de gozuri. TEODORESCU, P. P. 361. substantiv neutrugoz

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigoz

goz  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular goz gozul
plural gozuri gozurile
genitiv-dativ singular goz gozului
plural gozuri gozurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z