reduceri si promotii 2018
Definitie gospodăresc - ce inseamna gospodăresc - Dex Online

gospodăresc definitie

1) gospodărésc, -eáscă adj. (d. gospodar). De gospodar, om casnic (serios): casă gospodărească. adjectiv gospodăresc

gospodărésc adj. m., f. gospodăreáscă; pl. m. și f. gospodăréști adjectiv gospodăresc

gospodăresc a. de gospodar: cuvânt gospodăresc CR. adjectiv gospodăresc

GOSPODĂRÉSC, -EÁSCĂ, gospodărești, adj. 1. Care aparține sau este specific unui gospodar priceput. 2. (Rar) Conjugal. – Gospodar + suf. -esc. adjectiv gospodăresc

GOSPODĂRÉSC, -EÁSCĂ, gospodărești, adj. 1. De bun gospodar, de om chibzuit, econom, cu grijă pentru bunurile pe care le administrează, cu socoteală. Spirit gospodăresc.Bazîndu-se pe inițiativa gospodărească în acțiunea de valorificare a resurselor existente în regiuni, raioane și orașe, industria locală este chemată să producă cît mai multe bunuri de larg consum necesare oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2789. Grîul e copt, nu mai poate suferi întîrziere. – Apoi, cucoane, mă prind eu să ți-l secer. – Cum, singur? – Asta-i treaba mea, cucoane. Eu mă prind să ți-l dau în girezi. Nu-i cuvînt gospodăresc ? CREANGĂ, P. 156. 2. Bine administrat, înstărit, bogat, chivernisit. Satul era gospodăresc și sătenii păreau cuprinși. SADOVEANU, O. I 34. adjectiv gospodăresc

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă verb tranzitiv gospodări

gospodărì v. Mold. a conduce o casă. verb tranzitiv gospodărì

GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar. verb tranzitiv gospodări

GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Intranz. A conduce treburile casei, a îngriji de gospodărie. Acum avea bietul om de toate; dară ce să facă, că nu putea gos­podări ! Deci și-au propus să meargă-n lume să învețe minte. SBIERA, P. 234. ♦ A face treburile necesare într-o gospo­dărie. Penelopa rămase sus ca să gospodărească prin casă. BART, E. 84. 2. Tranz. A conduce, a administra o instituție (publică). Minunata noastră clasă muncitoare, condusă de partid, a dovedit că poate gospodări întreprinderile fără burghezie, împotriva burgheziei și mai bine decît burghezia. REZ. HOT. I 293. 3. Refl. A întemeia o gospodărie (căsătorindu-se); a se așeza, a se căpătui. Daniil le vorbea despre viața lui singuratecă, despre moșioara ce avea, despre hotărîrea lui de a se așeza și a se gospodări de-al binelea. SADOVEANU, M. 116. Să ne gospodărim, că avem de toate cîte ne-ar trebui la starea aceasta ! SBIERA, P. 267. verb tranzitiv gospodări

2) gospodărésc v. intr. (d. gospodar). Trăĭesc ca un gospodar, ca un om casnic. V. tr. Lucrez lucrurĭ de gospodărie. Fac gospodar, om cu casa luĭ: tata șĭ-a gospodărit băĭețiĭ. verb tranzitiv gospodăresc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului gospodăresc

gospodăresc   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gospodăresc gospodărescul gospodărească gospodăreasca
plural gospodărești gospodăreștii gospodărești gospodăreștile
genitiv-dativ singular gospodăresc gospodărescului gospodărești gospodăreștii
plural gospodărești gospodăreștilor gospodărești gospodăreștilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z