gonitor definitie

credit rapid online ifn

gonitor, gonitori s. m. (intl.) 1. subofițer de poliție. 2. sectorist. substantiv masculin și feminingonitor

gonitór m. Care gonește. Taur tînăr. substantiv masculin și feminingonitor

credit rapid online ifn

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre substantiv masculin și feminingonitor

gonitor m. 1. cel ce gonește; 2. taur de doi ani: atâția gonitori în ocol CR. substantiv masculin și feminingonitor

GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor. substantiv masculin și feminingonitor

GONITÓR, gonitori, s. m. Taur tînăr. De-aș avea eu atîția gonitori în ocol și d-ta atîția băieți... bine-ar mai fi de noi ! CREANGĂ, P. 117. substantiv masculin și feminingonitor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigonitor

gonitor  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gonitor gonitorul gonitoare gonitoarea
plural gonitori gonitorii gonitoare gonitoarele
genitiv-dativ singular gonitor gonitorului gonitoare gonitoarei
plural gonitori gonitorilor gonitoare gonitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z