GONGORÍSM s.n. Manieră literară apărută în Spania, care se caracterizează prin abuz de imagini și întorsături de fraze pompoase; cultism. [< fr. gongorisme, cf. Luis de Góngora – poet spaniol]. substantiv neutrugongorism
GONGORÍSM s. n. manieră literară formalistă și ermetică, apărută în Spania la sfârșitul sec. XVI, caracterizat prin abuz de imagini și întorsături de fraze pompoase, prin prețiozitate și afectare; cultism. (< fr. gongorisme) substantiv neutrugongorism
*gongorízm m. (d. poetu spaniol Góngora, mort la 1627). Cultizm [!]. V. bombasticizm. substantiv neutrugongorizm
gongorísm s. n. substantiv neutrugongorism
GONGORÍSM s. n. Stil afectat, prețios, excesiv metaforic, care caracterizează unele producții literare. – Din fr. gongorisme. substantiv neutrugongorism
gongorism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | gongorism | gongorismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | gongorism | gongorismului |
plural | — | — |