go definitie

GO s.n. Joc, de origine chineză, pe o tablă caroiată prin 19 linii orizontale și 19 verticale, formând 361 de puncte de intersecție, cu 180 de pietre albe și 181 negre de formă identică, asemănător șahului. (cf. fr., engl. go) substantiv neutrugo

GO s. n. Joc din Orientul Îndepărtat, disputat pe o tablă care cuprinde 361 de puncte de intersecție, în care fiecare jucător caută să ocupe o arie cât mai cuprinzătoare și, în același timp, să-și încercuiască adversarul cu scopul de a-l împiedica să se desfășoare, totodată încercând să-i captureze cât mai multe piese. (cuv. jap., care denumește un joc de origine chinezească, wei-ch'i în chin., format dintr-o tablă, goban, și din puluri albe și negre, go-ishi) [și TLF] substantiv neutrugo