gnostic definitie

GNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la cunoaștere, de cunoaștere. // s.m. și f. Adept al gnosticismului. [< fr. gnostique]. adjectivgnostic

-GNÓSTIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cunoaștere”. [< fr. -gnostique, cf. gr. gnosis – cunoaștere]. adjectivgnostic

GNÓSTIC1, -Ă I. adj. referitor la cunoaștere. II. adj., s.m. f. (adept) al gnosticismului. (< fr. gnostique) adjectivgnostic

-GNÓSTIC2 elem. gnoseo-. adjectivgnostic

*gnóstic, -ă adj. și s. (vgr. gnostikós, d. gnósis, cunoaștere. V. dia- și prognostic). M. pl. Filosofĭ [!] religioșĭ care pretind că aŭ o știință perfectă și transcendentă despre natura și atributele luĭ Dumnezeŭ. V. Crăcĭun. adjectivgnostic

gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice adjectivgnostic

GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -e, adj. Care se referă la gnosticism, privitor la gnosticism. ♦ (Substantivat) Adept al gnosticismului. adjectivgnostic

GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. adjectivgnostic

gnostici m. pl. eretici din primul secol cari amestecau ideile orientale cu cele creștine. adjectivgnostici

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluignostic

gnostic  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gnostic gnosticul gnostică gnostica
plural gnostici gnosticii gnostice gnosticele
genitiv-dativ singular gnostic gnosticului gnostice gnosticei
plural gnostici gnosticilor gnostice gnosticelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z