gnoseologie definitie

GNOSEOLOGÍE s.f. Parte a filozofiei care cercetează posibilitatea cunoașterii lumii de către om, legile, izvoarele și formele acestei cunoașteri; teoria cunoașterii. [Pron. -se-o-, gen. -iei. / < germ. Gnoseologie, fr. gnoséologie, cf. gr. gnosis – cunoaștere, logos – știință]. substantiv feminingnoseologie

GNOSEOLÓGIE s. f. teoria fiziologică a cunoașterii, a legilor, izvoarelor și formelor acesteia. (< fr. gnoséologie) substantiv feminingnoseologie

gnoseologíe (-se-o-) s. f., art. gnoseología, g.-d. gnoseologíi, art. gnoseologíei substantiv feminingnoseologie

GNOSEOLOGÍE s. f. (Ieșit din uz) Epistemologie. [Pr.: -se-o-] – Din germ. Gnoseologie. substantiv feminingnoseologie

GNOSEOLOGÍE s. f. Învățătură filozofică cu privire la capacitatea omului de a cunoaște realitatea, de a ajunge la adevăr, precum și la izvoarele cunoașterii și la formele în care se realizează procesul cunoașterii; în trecut forma o ramură aparte a filozofiei, azi face parte integrantă din dialectica materialistă. Singura concluzie inevitabilă, trasă de toți oamenii în practica lor vie și care este pusă în mod conștient de materialism la baza gnoseologiei sale, e aceea că în afara noastră și inde­pendent de noi există lucruri, obiecte, corpuri, că senzațiile noastre sînt imagini ale lumii exterioare. LENIN, O. XIV 93. – Pronunțat: -se-o-. substantiv feminingnoseologie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluignoseologie

gnoseologie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gnoseologie gnoseologia
plural
genitiv-dativ singular gnoseologii gnoseologiei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z