gnom definitie

GNOM s.m. (Mit.) Spirit despre care se credea că locuiește în fundul pământului, păzind comorile îngropate acolo. [< fr. gnome, cf. it. gnomo, lat. gnomus]. substantiv masculingnom

GNOM s.n. (Liv.) Sentință, proverb, maximă; zicătoare, cugetare, moto. [< it. gnome, cf. gr. gnome]. substantiv masculingnom

GNOM1 s. m. (mit.) spirit despre care se credea că locuiește în fundul pământului, păzind comorile; spiriduș. (< fr. gnome, lat. gnomus) substantiv masculingnom

GNOM3(O)-, -GNOMÍE elem. „cugetare, maximă; sentință”. (< fr. gnom/o/-, -gmonie, cf. gr. gnome, inteligență) substantiv masculingnom

GNOM2 s. n. sentință, maximă; cugetare, moto. (< gr. gnome) substantiv masculingnom

*gnom m. (cuv. fabricat de Paracelsus [† 1541] și care pare a se baza pe vgr. gnóme, inteligență). Nume dat unor piticĭ diformĭ și supranaturalĭ care, după cabaliștĭ jidanĭ, locuĭesc în pămînt, unde păzesc comorile. Femeile lor se numesc gnomide. substantiv masculingnom

gnom s. m., pl. gnomi substantiv masculingnom

gnom m. geniu păzitor de comori îngropate în pământ. substantiv masculingnom

GNOM, gnomi, s. m. Spirit despre care se credea că locuiește în interiorul pământului, păzind bogățiile lui ascunse. – Din fr. gnome. substantiv masculingnom

gnom(o)-, -gnomie elem. Cugetare, maximă; sentință. (< fr. gnom/o/-, -gmonie, cf. gr. gnome, inteligență) substantiv masculingnomo

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluignom

gnom  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gnom gnomul
plural gnomi gnomii
genitiv-dativ singular gnom gnomului
plural gnomi gnomilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z