reduceri si promotii 2018
Definitie glumeț - ce inseamna glumeț - Dex Online

glumeț definitie

glumeț, glumeți s. m. (eufem.) bolnav psihic, nebun, smintit. adjectiv glumeț

gluméț, -eáță s. și adj., pl. ețĭ, ețe (vsl. glumĭcĭ, bg. glumec). Care glumește, te face să rîzĭ: om glumeț, lume glumeață. Neserios, farsor: acest om e un glumeț. adjectiv glumeț

gluméț adj. m., pl. gluméți; f. glumeáță, pl. gluméțe adjectiv glumeț

glumeț a. și m. care face să râză. [Slav. GLUMĬȚĬ]. adjectiv glumeț

GLUMÉȚ, -EÁȚĂ, glumeți, -e, adj. (Despre oameni) Care face multe glume, căruia îi place să facă glume; vesel, poznaș, hâtru. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, întâmplări, glume etc.) Care provoacă râsul; hazliu. – Din bg. glumec. adjectiv glumeț

GLUMÉȚ, -EÁȚĂ, glumeți, -e, adj. 1. Care provoacă rîsul, plin de haz, de duh; hazliu. Grigore vorbea despre nevastă-sa pe un ton glumeț. REBREANU, R. I 58. Nu zîmbea... la poveștile bătrîne și glumețe ale ostașilor. EMINESCU, N. 3. ◊ (Adverbial) Vasca vorbea fără grijă și glumeț ca totdeauna. SADOVEANU, O. VII 36. ♦ Fig. Vesel, vioi. Una din acele fanfare vînătorești, al căror ritm iute și chiar glumeț pare că se îngînă cu vibrațiunile melancolice și prelungite ale instrumentului ce le produce. ODOBESCU, S. III 96. 2. (Despre oameni) Care face multe glume, care glumește des, căruia îi place să glumească; vesel, poznaș, șugubăț. De glumeț, glumeț era moș Nichifor, nu-i vorbă. CREANGĂ, P. 111. adjectiv glumeț

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului glumeț

glumeț   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular glumeț glumețul glumeață glumeața
plural glumeți glumeții glumețe glumețele
genitiv-dativ singular glumeț glumețului glumețe glumeței
plural glumeți glumeților glumețe glumețelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z