GLEI s.n. (Geol.) Strat al solului de culoare cenușie sau vânătă-verzuie, bogat în forme reduse ale oxizilor de fier. [Cf. fr. glaise]. substantiv neutruglei
GLEI s. n. strat al solului de culoare cenușie sau vânătă-verzuie, bogat în forme reduse ale oxizilor de fier. (< engl. gley) substantiv neutruglei
glei s. n., art. gléiul substantiv neutruglei
GLEI s. n. (Geol.) Strat de nămol de culoare cenușie sau vânătă-verzuie, format sub unele soluri mlăștinoase. – Din engl. gley. substantiv neutruglei
glei substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | glei | gleiul |
plural | gleiuri | gleiurile | |
genitiv-dativ | singular | glei | gleiului |
plural | gleiuri | gleiurilor |