GLAUC, -Ă adj. (Liv.) De culoare albastră cu nuanță de verde; albastru-verzui. [Pron. glauc. / cf. fr. glauque, lat. glaucus, gr. glaukos]. adjectivglauc
Creusa 1. Fiica lui Priamus și a Hecubei, soția lui Aeneas și mama lui Ascanius. A pierit în noaptea incendierii Troiei. 2. Fiica lui Creon, regele Corinthului, numită și Glauce (v. și Creon 1.). 3. Fiica lui Erechtheus, regele cetății Athenae. Violată de Apollo într-o peșteră, a dat naștere unui fiu, Ion, pe care l-a părăsit lăsîndu-l într-un coș, chiar pe locul în care căzuse victimă zeului. Ion a fost dus de către Hermes la Delphi și crescut acolo în templu. Mai tîrziu, Creusa, căsătorită între timp cu Xuthus, și-a regăsit și și-a recunoscut fiul. temporarcreusa
Glauce 1. Una dintre nereide. 2. Fiica regelui Creon (numită și Creusa). Căsătorindu-se cu Iason și-a atras asupră-și gelozia Medeei și a fost ucisă de către aceasta (v. și Creon 1.). temporarglauce