GLADIATÓR s.m. Luptător (sclav) care lupta în arenele Romei antice cu alți luptători sau cu fiare sălbatice. [Pron. -di-a-. / < lat. gladiator]. substantiv masculingladiator
GLADIATÓR s. m. (în Roma antică) luptător (sclav, prizonier sau criminal) în spectacolele publice, care lupta în arenă cu alt gladiator sau cu fiare sălbatice. (< fr. gladiateur, lat. gladiator) substantiv masculingladiator
*gladiatór m. (lat. gladiator, d. gladius, tesac). Sclav saŭ mercenar care se lupta cu fearele [!] saŭ cu alt gladiator în circ la vechiĭ Romanĭ. V. atlet. substantiv masculingladiator
gladiatór (-di-a-) s. m., pl. gladiatóri substantiv masculingladiator
gladiator m. sclav sau mercenar care, la Roma, se luptă în amfiteatru cu alți gladiatori sau cu fiare sălbatice. substantiv masculingladiator
GLADIATÓR, gladiatori, s. m. (În Roma antică) Bărbat (sclav) care se lupta în arenă cu un alt luptător sau cu fiare sălbatice. [Pr.: -di-a-] – Din fr. gladiateur, lat. gladiator, -oris. substantiv masculingladiator
GLADIATÓR, gladiatori, s. m. (În Roma antică) Bărbat (de obicei sclav), care se lupta în arenă cu alt luptător sau cu fiare sălbatice. Gladiatorii se luptau pînă ce din trupul sfărîmat sîngele curgea șiroi. PĂUN-PINCIO, P. 102. – Pronunțat: -di-a-. substantiv masculingladiator
gladiator substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | gladiator | gladiatorul |
plural | gladiatori | gladiatorii | |
genitiv-dativ | singular | gladiator | gladiatorului |
plural | gladiatori | gladiatorilor |