gladiator definitie

credit rapid online ifn

GLADIATÓR s.m. Luptător (sclav) care lupta în arenele Romei antice cu alți luptători sau cu fiare sălbatice. [Pron. -di-a-. / < lat. gladiator]. substantiv masculingladiator

GLADIATÓR s. m. (în Roma antică) luptător (sclav, prizonier sau criminal) în spectacolele publice, care lupta în arenă cu alt gladiator sau cu fiare sălbatice. (< fr. gladiateur, lat. gladiator) substantiv masculingladiator

credit rapid online ifn

*gladiatór m. (lat. gladiator, d. gladius, tesac). Sclav saŭ mercenar care se lupta cu fearele [!] saŭ cu alt gladiator în circ la vechiĭ Romanĭ. V. atlet. substantiv masculingladiator

gladiatór (-di-a-) s. m., pl. gladiatóri substantiv masculingladiator

gladiator m. sclav sau mercenar care, la Roma, se luptă în amfiteatru cu alți gladiatori sau cu fiare sălbatice. substantiv masculingladiator

GLADIATÓR, gladiatori, s. m. (În Roma antică) Bărbat (sclav) care se lupta în arenă cu un alt luptător sau cu fiare sălbatice. [Pr.: -di-a-] – Din fr. gladiateur, lat. gladiator, -oris. substantiv masculingladiator

GLADIATÓR, gladiatori, s. m. (În Roma antică) Bărbat (de obicei sclav), care se lupta în arenă cu alt luptător sau cu fiare sălbatice. Gladiatorii se luptau pînă ce din trupul sfărîmat sîngele curgea șiroi. PĂUN-PINCIO, P. 102. – Pronunțat: -di-a-. substantiv masculingladiator

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigladiator

gladiator  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gladiator gladiatorul
plural gladiatori gladiatorii
genitiv-dativ singular gladiator gladiatorului
plural gladiatori gladiatorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z