giuvaer definitie

credit rapid online ifn

giuvaér (-re), s. n. – Bijuterie, podoabă. – Var. juvaer. Mr. giuvair, megl. giăvăier. Tc. cevahir „diamant” (Șeineanu, II, 190; Lokotsch 694), cf. ngr. τσοβαέρι, alb. ğevaher (Meyer 81), bg. dževair.Der. giuvaerica, s. f. (bijuterie, podoabă), din ngr. τσοβαεριϰά, se folosește mai ales la pl.; giuvaiergiu, s. m. (bijutier), din tc. cevahirci. substantiv neutrugiuvaer

giuvaer n. 1. podoabă de pietre scumpe: dacă ai giuvaeruri, trebue să le arăți AL. 2. fig. comoară, sculă (și ironic): un giuvaer de ginere ca acesta ISP. [Turc. DJEVAHIR]. substantiv neutrugiuvaer

credit rapid online ifn

GIUVAÉR, giuvaere, s. n. Podoabă prețioasă lucrată din metal și pietre scumpe; bijuterie. Iubirea noastră cum a fost Nu știe nimeni pe de rost, Doar rare regăsiri în minte Ca giuvaere în morminte. BENIUC, V. 68. ◊ Fig. (Despre un lucru sau o persoană; uneori urmat de deter­minări introduse prin prep. «de») Fata ei era așezată, înțeleaptă și duioasă, un adevărat giuvaer de femeie. SLAVICI, O. II 79. Mă bate gîndurile să mai amînăm nunta.Fie și așa. Nu mă împotrivesc. Eu însă te sfătuiesc să nu perzi din mînă un giuvaer ca acesta. ISPIRESCU, L. 291. – Pl. și: giuvaeruri (DUMITRIU, N. 108). – Variantă: juvaér, juvaeruri (EMINESCU, O. I 43, ALECSANDRI, T. 752), s. n. substantiv neutrugiuvaer

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigiuvaer

giuvaer  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular giuvaer giuvaerul
plural giuvaeruri giuvaerele
genitiv-dativ singular giuvaer giuvaerului
plural giuvaeruri giuvaerurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z