giurumea definitie

credit rapid online ifn

geremeà (giurumea) f. 1. odinioară, amendă; 2. pop. lucru de clacă sau prost: a ajunge la giurumea, a fi luat in râs. [Turc. DJEREMÈ]. substantiv feminingeremeà

giurumea, giurumele s. f. (peior.) 1. persoană care execută prost tot ceea ce face 2. tip penibil 3. diletant expus ridicolului substantiv feminingiurumea

credit rapid online ifn

gĭurumeá f., pl. ele (turc. čürümé, putregaĭ [d. cürümek, a putrezi] și infl. poate de geremea. V. cĭuruc). Fam. Lucru de gĭurumea, lucru ordinar, lucru p. uzu cotidian, de dîrvală. A lua un lucru de gĭurumea, a-l lua la purtare în fie-care zi, cum ar fi o haĭnă pe care în ainte [!] o păstraĭ p. zile marĭ. substantiv feminingĭurumea

giurumeá (înv.) (giu-) s. f., art. giurumeáua, g.-d. art. giurumélei; pl. giuruméle, art. giurumélele substantiv feminingiurumea

giurumeà f. V. geremea. substantiv feminingiurumeà

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigiurumea

giurumea  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular giurumea giurumeaua
plural giurumele giurumelele
genitiv-dativ singular giurumele giurumelei
plural giurumele giurumelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z