gira definitie

GIRÁ vb. I. I. tr. 1. A garanta printr-un gir o cambie. 2. V. gera. II. refl., intr. (Despre vânt) A(-și) schimba treptat direcția de la dreapta spre stânga; a se roti. ♦ (Despre nave) A se roti în jurul unei ancore sub acțiunea vântului sau a curentului de maree. [< it. girare]. verb tranzitivgira

GIRÁ vb. I. tr. a garanta printr-un gir (1). ◊ a garanta pentru cinstea, acțiunile cuiva. II. refl., intr. (despre vânt) a(-și)schimba treptat direcția de la dreapta spre stânga; a se roti. ◊ (despre nave) a se roti în jurul unei ancore sau geamanduri sub acțiunea vântului ori a curentului de maree. ◊ a se îndepărta de la drumul stabilit. (< it. girare) verb tranzitivgira

gira, girez v. t. (deț.) a interveni pe lângă comandantul unui penitenciar în favoarea unui deținut. verb tranzitivgira

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză verb tranzitivgira

girà v. a da un gir, a garanta pentru cineva. verb tranzitivgirà

GIRÁ² vb. I v. gera. verb tranzitivgira

GIRÁ¹ vb. I v. gera. verb tranzitivgira

GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. (Cu privire la cambii) A garanta printr-un gir, a-și da girul. verb tranzitivgira

GERÁ, gerez, vb. I. Tranz. A administra în numele sau în locul altuia. [Var.: girá vb. I] – Din fr. gérer. verb tranzitivgera

GIRÁ¹, girez, vb. I. Tranz. A-și da girul, a garanta printr-un gir (o cambie). – Din germ. girieren. verb tranzitivgira

GERÁ, gerez, vb. I. Tranz. (Rar) A administra pe socoteala și în locul altuia. Directorul... era însărcinat a gera afacerile prefecturii, – districtul neavînd deocam­dată titular. CARAGIALE, N. S. 60. – Variantă: girá vb. I. verb tranzitivgera

*giréz v. tr. (it. girare, a se învîrti, a gira, a întoarce polița și a o iscăli pe dos. V. virez). Com. Îmĭ pun semnătura pe dosu uneĭ polițe (andosez), garantez. V. gerez. verb tranzitivgirez