gir definitie

credit rapid online ifn

GIR- v. giro-. substantiv neutrugir

-GIR Element secund de compunere savantă cu semnificația „cerc”, „rotativ”. [< fr. -gyre]. substantiv neutrugir

credit rapid online ifn

GIR s.n. Semnătură pe dosul unei cambii, prin care semnatarul garantează achitarea ei sau prin care proprietarul cambiei o transmite altcuiva. [< it. giro]. substantiv neutrugir

GIR1 s. n. 1. operație prin care beneficiarul unui titlu de credit (cambie, cec etc.) transferă asupra unei alte persoane dreptul de proprietate și obligațiile ce decurg din acest document. 2. mijloc prin care cineva garantează pentru cinstea, acțiunile cuiva. (< it. giro, germ. Giro) substantiv neutrugir

GIR2(O)-, -GÍR, -GIRÍE elem. „cerc, rotire, rotativ”, „girus”. (< fr. gyr/o/-, -gyre, -gyrie, cf. gr. gyros, învârtitură) substantiv neutrugir

gir (gíruri), s. n.1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul ei dispune plata sumei prevăzute. – 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea etc. cuiva. It. giro (sec. XIX). – Der. gira, vb. (a-și da girul); girant, s. m. (persoană care girează); giratar, s. m. (persoană în favoarea căreia este girată o cambie); giratoriu, adj., din it. giratorio, fr. giratoire. substantiv neutrugir

gir s. n., pl. gíruri substantiv neutrugir

gir n. semnătura în dosul unei poliți spre a transmite altuia proprietatea ei (= it. giro). substantiv neutrugir

gir n., pl. urĭ (it. giro, d. lat. gyrus. V. jur 1). Com. Semnătură pe dosu uneĭ polițe (andosament) a căreĭ proprietate se transmite ast-fel altuĭa numit giratar. substantiv neutrugir

GIR, giruri, s. n. 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană și la o dată anumită. 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva. – Din it. gira, germ. Giro. substantiv neutrugir

GIR, giruri, s. n. (În comerțul bancar capitalist) Semnătură pusă pe dosul unei cambii, prin care semna­tarul își ia răspunderea achitării ei, alături de debitor, sau prin care proprietarul cambiei o transmite altuia. Cine vrea, n-are decît să iscălească o hîrtie, să-și pună un gir și să arate de cîte parale are nevoie. STANCU, D. 227. substantiv neutrugir

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigir

gir  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gir girul
plural giruri girurile
genitiv-dativ singular gir girului
plural giruri girurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z