gint definitie
- Vezi aici mai multe rimegint
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cugi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cugin
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunt
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuint
gint (gínturi), s. n. – (Înv.) Rasă, neam, națiune. – Mr. g’intă. Lat. gens (Pușcariu 722; Candrea-Dens., 747; REW 3735; DAR), cf. it., sp. gente, fr. gent. Este dublet al lui gintă, s. f. (rasă), latinism din sec. XIX, astăzi puțin folosit. substantiv neutrugint
gint adj. m. (lat. génitus, născut, rudă cu gens, ginte). Vechĭ. Născut. Singur gint, unic născut. S. n., pl. urĭ. Ginte, neam, popor. substantiv neutrugint
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigint
| gint substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | gint | gintul |
| plural | ginturi | ginturile | |
| genitiv-dativ | singular | gint | gintului |
| plural | ginturi | ginturilor | |