gingaș definitie

gíngaș / gingáș (-șe), adj. – 1. Delicat, fragil, care se fărîmă. – 2. Delicat, iubitor. – 3. Delicat, complicat, dificil. – 4. Răsfățat. Mag. dial. dsingás, zsingás, în loc de gyengyés (Miklosich, Fremdw., 89; Cihac, II, 501; Berneker 300; Gáldi, Dict., 91; DAR), cf. sb., cr., slov. gingav „debil, leneș”. Sec. XVII. – Der. gingăși, vb. refl. (a slăbi, a deveni firav; a se răsfăța, a face nazuri); gingășie, s. f. (delicatețe). adjectiv gingaș

gíngaș (est) și gingáș (vest), -ă adj. (ung. gyenge, gyonge, dial. dsingás, gingaș, de unde și sîrb. gingay, leneș. V. gĭugĭulesc). Delicat, slab. Fig. Blînd, duĭos. Adv. Cu gingășie. adjectiv gingaș

gingaș a. 1. slab și delicat: corp gingaș; 2. simțitor, ușor de înduioșat. [Ung. GYÖNGÉS]. adjectiv gingaș

GÍNGAȘ, -Ă, gingași, -e, adj. 1. (Despre ființe, flori etc., cu privire la înfățișarea sau constituția lor fizică) Plâpînd, firav; delicat, fin, drăgălaș. Și-apoi ce este mai gingaș decît ochiul ? CREANGĂ, P. 58. Să fii gingaș ca o floare, Luminos ca luna sara. EMINESCU, L. P. 143. Măi bădiță, trup gingaș, Io cu tine duce-m-aș. HODOȘ, P. P. 140. ◊ Fig. Dar mai gingașă minune decît tine, poezie, Este a copilăriei alintată bucurie. BELDICEANU, P. 124. Dor gingaș de lumină, amor de dulce soare, Voi mă răpiți. ALECSANDRI, P. A. 110. ◊ (Adverbial) Fata zîmbi vi­cleană și clătină gingaș din cap. SADOVEANU, O. VII 58. Fetele săltau gingaș ca niște căprioare și abia de atingeau pămîntul. REBREANU, R. I 126. Cînta dulce ca ciocîrlia Ce ciripește vesel în zori, Și suna gingaș atunci cîmpia Ca de un freamăt de zburători. ALECSANDRI, P. I 20. ♦ Fig. (Despre oameni) Plin de delicatețe sufletească, sensibil. 2. (Despre oameni, urmat de determinări introduse prin prep. «la») Căruia nu-i place să mănînce orice; dificil, mofturos. Gingaș la mîncare. ♦ (Mai ales despre plante sau legume) Care nu poate suporta frigul, căldura. Cartofii sînt gingași la ger. 3. (Despre lucruri) Greu de făcut; anevoios, delicat, dificil. S-ar cuveni ca asemenea lucrare gingașă s-o săvîr- șească un înțelept. SADOVEANU, D. P. 17. Nu-și permite să se amestece și nici să dea sfaturi în asemenea chestie gingașă. REBREANU, R. I 250. Amîna din zi în zi... această poznașă trebușoară și gingașă în multe privinți. CREANGĂ, P. 141. – Accentuat și: (regional) gingáș. adjectiv gingaș

GÍNGAȘ, -Ă, gingași, -e, adj. 1. (Despre ființe și obiecte) Plăpând, firav; delicat, fin¹. ♦ (Despre manifestările ființelor) Plin de delicatețe (sufletească); sensibil. 2. (Despre oameni și animale) Mofturos, dificil la mâncare. ♦ (Despre plante) Care nu rezistă la frig sau la căldură excesivă. 3. (Despre lucruri, acțiuni etc.) Care cere multă pricepere pentru a putea fi dus la bun sfârșit; anevoios, dificil. [Acc. și: gingáș] – Din magh. dial. dsingás. adjectiv gingaș