gingășíe f. (d. gingaș). Delicateță, slăbăcĭune [!], debilitate. Fig. Blîndeță [!], afecțiune, duĭoșie. Probă de afecțiune. substantiv feminin gingășie
gingășíe s. f., art. gingășía, g.-d. art. gingășíei; pl. gingășíi, art. gingășíile substantiv feminin gingășie
gingășie f. 1. calitatea celui gingaș; 2. simțire gingașă; 3. dovadă de afecțiune. substantiv feminin gingășie
GINGĂȘÍE, gingășii, s. f. 1. Calitate a ceea ce este gingaș, plăpând, firav, delicat, fin1; frăgezime, grație, delicatețe. ♦ Manifestare plină de delicatețe, de sensibilitate, de duioșie. 2. Însușirea unei plante de a nu putea rezista frigului sau căldurii excesive. – Gingaș + suf. -ie. substantiv feminin gingășie
GINGĂȘÍE, gingășii, s. f. Frăgezime, grație, delicatețe. Fata avea o voce de cristal, mică, dar de o înfiorată gingășie. V. ROM. septembrie 1953, 57. Cînd o văzură... se minunară de o așa rară gingășie. ISPIRESCU, u. 91. ♦ fig. Simțire gingașă, delicatețe (sufletească), blîndețe, duioșie. substantiv feminin gingășie
gingășie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | gingășie | gingășia |
plural | gingășii | gingășiile | |
genitiv-dativ | singular | gingășii | gingășiei |
plural | gingășii | gingășiilor |