gineceu definitie

2) *pistíl n., pl. urĭ și e (lat. pistillum și -illus, pisălog, d. pinsere, pinsum, a pisa. V. piston). Bot. Organu feminin al floriĭ (numit și gineceŭ), compus din ovar, stil și stigmat. substantiv neutru pistil

GINECÉU s.n. 1. (Ant.) Apartament rezervat femeilor în casele grecești. ♦ Loc rezervat femeilor în vechile biserici creștine. 2. Totalitatea organelor femeiești de reproducere ale unei flori; pistil. [Pron. -ceu. / < fr. gynécée, cf. gr. gyne – femeie, oikos – casă]. substantiv neutru gineceu

GINECÉU s. n. 1. (ant.) apartament rezervat femeilor în casele grecești. ◊ loc rezervat femeilor în vechile biserici creștine. 2. totalitatea organelor femele de reproducere ale unei flori; pistil. (< fr. gynécée, lat. gynaeceum) substantiv neutru gineceu

*ginecéŭ n., pl. eĭe (vgr. gynaikeîon, d. gyné, femeĭe). Apartament de femeĭ, la vechiĭ Grecĭ. Bot. Pistil. substantiv neutru gineceŭ

ginecéu s. n., art. ginecéul; pl. ginecée substantiv neutru gineceu

gineceu n. apartament rezervat femeilor, la Grecii antici. substantiv neutru gineceu

GINECÉU, ginecee, s. n. 1. Apartament rezervat femeilor în casele antice grecești. 2. Loc rezervat femeilor în vechile biserici creștine. 3. (Bot.) Pistilul¹ unei flori. – Din fr. gynécée, lat. gynaeceum. substantiv neutru gineceu

GINECÉU s. n. 1. (Bot.) Totalitatea organelor femele de reproducere ale unei flori; pistil. 2. Apartament rezervat femeilor în casele antice grecești. ♦ Locul rezervat femeilor în bisericile creștine vechi. substantiv neutru gineceu