GIMNOCÁRP, -Ă adj. 1. (despre fructe) lipsit de peri, țepi sau spini. 2. (despre licheni, ascomicete) cu corpul de fructificație neacoperit. (< fr. gymnocarpe) adjectivgimnocarp
*gimnocárp, -ă adj. (vgr. gymnókarpos, d. gymnós, nud, și karpós, fruct). Bot. Care are fruct fără coajă, ca smochina, maslina [!] ș. a. adjectivgimnocarp
gimnocárp adj. m., pl. gimnocárpi; f. gimnocárpă, pl. gimnocárpe adjectivgimnocarp
gimnocarp adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | gimnocarp | gimnocarpul | gimnocarpă | gimnocarpa |
plural | gimnocarpi | gimnocarpii | gimnocarpe | gimnocarpele | |
genitiv-dativ | singular | gimnocarp | gimnocarpului | gimnocarpe | gimnocarpei |
plural | gimnocarpi | gimnocarpilor | gimnocarpe | gimnocarpelor |