GIGANTOSTRACÉE s.n. pl. Ordin de crustacee gigantice, care au apărut la sfârșitul silurianului și au trăit până la sfârșitul erei paleozoice; (la sg.) crustaceu din acest ordin. [Pron. -ce-e, sg. gigantostraceu. / < fr. gigantostracées, cf. gr. gigas – uriaș, ostrakon – carcasă]. substantiv neutrugigantostracee
GIGANTOSTRACÉE s. n. pl. ordin de crustacee gigantice, de la sfârșitul silurianului până la sfărșitul erei paleozoice. (< fr. gigantostracées) substantiv neutrugigantostracee
!gigantostracéu (-tos-tra-/-to-stra-) s. n., art. gigantostracéul; pl. gigantostracée substantiv neutrugigantostraceu
gigantostracee substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | gigantostracee | gigantostraceele |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | gigantostracee | gigantostraceelor |
plural | — | — |