gigantic definitie

GIGÁNTIC, -Ă adj. De proporții uriașe, enorm, colosal; gigantesc. [Cf. germ. gigantisch]. adjectivgigantic

GIGÁNTIC, -Ă adj. de proporții uriașe, enorm, colosal; gigantesc. (< germ. gigantisch) adjectivgigantic

*gigántic, -ă adj. (d. gigant). Urieșesc, de gigant, colosal: statură gigantică. Fig. Enorm, uĭmitor: tăĭerea istmuluĭ Panamaleĭ e o lucrare gigantică. adjectivgigantic

gigántic adj. m., pl. gigántici; f. gigántică, pl. gigántice adjectivgigantic

gigantic a. 1. uriaș: munți, gigantice fantasme AL.; 2. fig. colosal: proiecte gigantice. adjectivgigantic

GIGÁNTIC, -Ă, gigantici, -ce, adj. De proporții uriașe; enorm, colosal, gigantesc. – Gigant + suf. -ic. Cf. germ. gigantisch. adjectivgigantic

GIGÁNTIC, -Ă, gigantici, -e, adj. De proporții uriașe; enorm, colosal. Lumina le aruncă timp de cîteva clipe umbrele gigantice pe ziduri. BOGZA, A. Î. 91. Cu ochii închiși pe jumătate, vedea crescînd din sînul mării, gigantic, amfiteatrul Cornului de aur. BART, E. 44. A nopții gigan­tică umbră ușoară Purtată de vînt, Se-ncovoaie tainic, se leagănă, zboară. EMINESCU, O. I 3. Oamenii primitivi s-au pitit în peșterele Carpaților... spre a se feri de fiarele sălbatice... de cerbii gigantici. ODOBESCU, S. II 263. adjectivgigantic