gigant definitie

GIGANT- v. giganto-. adjectivgigant

GIGÁNT s.m. (Mit.) Nume dat unor ființe fabuloase de statură uriașă, care s-au răsculat împotriva lui Zeus. ♦ Uriaș. ♦ Construcție, clădire de mari dimensiuni. ♦ (Fig.) Om de geniu; om vestit prin calitățile sale excepționale. [< lat., gr. gigas, cf. it. gigante, germ. Gigant]. adjectivgigant

GIGÁNT1 I. s. m. 1. (mit.) nume dat unor ființe fabuloase de statură uriașă și foarte puternice, care s-au răsculat împotriva lui Zeus. 2. uriaș. ◊ (fig.) construcție, clădire, avion de mari dimensiuni. 3. (fig.) persoană care se remarcă prin calități excepționale. II. s. f. (astr.) stea de mare luminozitate. (< it. gigante, lat. gigas, -ntis) adjectivgigant

gigánt (gigánți), s. m. – Uriaș. – Var. (înv.) ghigant. It. gigante (sec. XIX) și înainte (sec. XVIII) din gr. γίγας. – Der. gigantic, adj. (uriaș). adjectivgigant

GIGANT2(O)- elem. „foarte mare, uriaș, colosal”. (< fr. gigant/o/-, cf. gr. gigas, -antos) adjectivgigant

gigánt s. m., pl. gigánți adjectivgigant

*gigánt, -ă s. (vgr. gígas, gígantos, lat. gigas, -antis, it. gigante, fr. géant). Uriaș, ființă de o mărime extraordinară. Fig. Geniŭ prodigios: Omer, Dante și Goethe aŭ fost niște giganțĭ aĭ poeziiĭ. Pl. Mit. Uriașĭ, titanĭ, fiiĭ Pămîntuluĭ trăsnițĭ [!] de Joe fiind-c´aŭ vrut să ĭa ceru cu asalt. – Osămintele enorme care se găseaŭ și se găsesc și azĭ în stîncile granitice și care provin de la animale fósile ĭ-aŭ făcut pe oamenĭ să creadă că existaŭ odinioară oamenĭ uriașĭ. Știința a arătat că oameniĭ vechĭ eraŭ cam tot așa de marĭ ca ceĭ de azĭ. Giganțiĭ, ca și pigmeiĭ (piticiĭ) nu-s de cît [!] excepțiunĭ. Împăratu roman Maximin era înalt de 2 metri și jumătate, cît va fi fost și Goliat din Scriptură și Teutobocchus, regele Teutonilor. În zilele noastre, un anume Constantin, a ajuns pînă la 2 m. 60, ĭar Rusu Mahnov pînă la 2 m. 85. În general, giganțiĭ îs moĭ, cam leneșĭ, nu prea deștepțĭ, nicĭ prea vitejĭ, nicĭ prea robuștĭ față de statura lor, și îmbătrînesc răpede [!]. adjectivgigant

gigant m. 1. uriaș: Memfis, o cetate de giganți EM.; 2. fig. geniu prodigios: Napoleon fu un gigant al răsboiuiui; 3. pl. Mit. ființe uriașe, fiii Terrei, trăsniți de Jupiter, fiindcă vrură să iea cerul cu asalt. adjectivgigant

GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant. adjectivgigant

GIGÁNT, giganți, s. m. Uriaș. Memfis colo-n depăr­tare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stîncă pe stîncă, o cetate de giganți. EMINESCU, O. I 43. Stejarii par o strajă de giganți. id. ib. 152. Balcanul și Carpatul la Dunărea măreață, Ca doi giganți năprasnici stau astăzi față-n față. ALECSANDRI, P. A. 202. ◊ (Adjectival; prin exagerare) Aceasta nu-l împiedică să rîdă cu toți dinții sub mustățile gigante. C. PETRESCU, C. V. 248. ♦ Construcție, clădire uriașă. În Ucraina Sovietică au fost construiți giganți industriali, ca uzina de tractoare din Harkov. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 76. ♦ Fig. Om care îi depășește pe ceilalți prin valoare, geniu, vitejie. Gigant al gîndirii teoretice și al practicii revoluționare, V. I. Lenin a indicat căile concrete ale construirii socialismului atît în U.R.S.S. cît și în întreaga lume. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 27. ◊ (Adjectival) O, voi, Copiii acelor oameni giganți de altă­dată, Ce înfruntau sub Ștefan restriștea-nviforată... Vă plîngeți voi de lupte ? ALECSANDRI, t. ii 188. adjectivgigant

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigigant

gigant  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gigant gigantul gigantă giganta
plural giganți giganții gigante gigantele
genitiv-dativ singular gigant gigantului gigante gigantei
plural giganți giganților gigante gigantelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z